Atunci când o carte îndragita este transformata în film, aceasta stârneste adesea un cor de aplauze si proteste, în egala masura. Cei care nu au citit cartea se pot bucura în sfârsit de poveste, ecranizata în toata splendoarea ei.
Unii fani ai cartii ar putea fi încântati sa vada pe ecran ideea lor de poveste. Apoi, exista cititori care, dupa ce au fost înselati de nenumarate ori, sunt siguri ca filmul nu se va ridica la înaltimea literara a romanului. Aceste discutii au loc aproape de fiecare data când o carte de succes este transformata în film; dar, uneori, exista si alte controverse care legate de ecranizare, cei mai nemultumiti sunt, adesea, chiar autorii cartilor care au inspirat-o.
Omul care tunde iarba
În 1975, Stephen King a publicat o povestire de doar zece pagini, intitulata Omul care tunde iarba. În poveste, un barbat angajeaza o companie care sa îi tunda iarba si se dovedeste ca îngrijitorul gazonului i se închina zeului antic, Pan. El îl urmareste apoi pe client si îl ucide.
În 1992, când a fost lansat filmul omonim, cu Pierce Brosnan în rolul principal, actiunea a deviat mult de la acest scenariu original, introducând un om de stiinta care face experimente pe gradinar. Filmul are o tenta mult mai stiintifico-fantastica, gradinarul devenind hiperinteligent si transformându-se într-o fiinta digitala de „energie pura”, care exista doar în interiorul unui computer central.
Filmul a fost atât de diferit de poveste, încât King i-a dat în judecata pe realizatori pentru ca au facut publicitate filmului ca fiind realizat dupa o povestire scrisa de el. Un judecator i-a dat dreptate scriitorului, iar realizatorii filmului au fost obligati sa elimine numele lui King din reclamele publicitare.
Willy Wonka si fabrica de ciocolata
Astazi, filmul Willy Wonka si fabrica de ciocolata din 1971 este considerat un clasic pentru copii. Dar la momentul lansarii sale, filmul nu a înregistrat decât un profit modest la box office. Abia în anii 1980, când filmul a fost inclus în seria de pelicule difuzate în perioada Craciunului, el a devenit cu adevarat popular.
Cu succes sau fara succes, o persoana a dispretuit filmul înca de la început: Roald Dahl, celebrul autor al cartii Charlie si fabrica de ciocolata. Ceea ce l-a iritat cel mai mult pe Dahl a fost îndepartarea filmului de Charlie pentru a-l pune pe Wonka (interpretat de Gene Wilder) în lumina reflectoarelor, împreuna cu alte schimbari.
Dahl a fost atât de nemultumit de film încât a refuzat sa mai ofere drepturile de ecranizare pentru romanul sau, spulberând orice speranta de adaptare a continuarii, Charlie si mare ascensor de sticla. Abia la sase ani dupa moartea sa, sotia sa, Felicity Dahl, a început discutiile despre un film remake regizat de Tim Burton.
Desi remake-ul din 2005 este în multe privinte mai apropiat de romanul lui Dahl si a avut o primire în general pozitiva, nu a reusit sa disloce versiunea din 1971 în inimile multora, un fapt care probabil l-ar irita si mai mult pe autor.
Mary Poppins
În anul 1964, Mary Poppins a fost diamantul companiei Disney, devenind filmul cu cele mai mari încasari ale anului, în timp ce Julie Andrews a câstigat Oscarul pentru cea mai buna actrita. Cu toate acestea autoarea seriei de carti pentru copii Mary Poppins, P.L. Travers, a respins filmul înca de la bun început.
De fapt, dispretul lui Travers fata de film a fost atât de cunoscut încât a inspirat filmul În cautarea povestii, din 2013, care exploreaza procesul de realizare a filmului, acordând multa atentie neîntelegerilor dintre Travers si Walt Disney însusi. Aparent, Travers a avut multe obiectii pe parcursul procesului, inclusiv convingerea ferma ca Mary Poppins nu ar trebui sa fie un musical. În timp ce unii spectatori s-au întrebat daca În cautarea povestii a accentuat caracterul glacial al lui Travers doar de dragul intrigii, contrariul este adevarat – realizatorii au facut-o mai simpatica decât era de fapt. Kelly Marcel, unul dintre scenaristi, a declarat: „(Travers) era o persoana incredibil de dificila si, de fapt, mult mai dificila decât este descrisa în film”. Persoanele care au lucrat la filmul original din 1964 sunt de acord ca interactiunile secrete prezentate pe ecran între Travers si Disney sunt destul de exacte.
Lupul de pe Wall Street
Intriga filmului Lupul de pe Wall Street graviteaza în jurul scandalului, banilor murdari si lacomiei. Filmul din 2013 s-a bazat si pe o poveste reala – memoriile lui Jordan Belfort, un agent de bursa care a petrecut aproape doi ani în închisoare pentru spalare de bani si frauda.
Drama parea sa urmeze filmul în afara ecranului, deoarece a devenit evident ca societatea de productie, Red Granite, a fost finantata din bani deturnati dintr-un fond de dezvoltare malaezian cunoscut sub numele de 1MDB. Situatia a devenit atât de grava încât Departamentul de Justitie al Statelor Unite s-a implicat, depunând o plângere de confiscare de 1 miliard de dolari împotriva filmului si a Red Granite.
În 2020, Belfort însusi a dat în judecata Red Granite Pictures pentru 300 de milioane de dolari, sustinând ca nu le-ar fi vândut drepturile de adaptare a memoriilor sale daca ar fi stiut de sursele lor ilegitime de finantare.
GABRIEL TUDOR
Comentarii