Cum a ajuns Constantin Laurentiu Erbiceanu sa lucreze o viata de constructor in Germania, cum de s-a intors in Romania, iata cateva extrase din interviul jurnalistului de la TVRi, Sandrino Agavriloaiei, despre care pomeneam si in numarul trecut.
„Dupa terminarea studiilor in 1961, m-am inscris la cateva tururi organizate de ONT, precum croaziera cu vasul Transilvania pe Marea Neagra sau cea de pe Dunare, cu vizite la Budapesta si Bratislava, continuand apoi cu trenul la Praga, tururi insotite de ghizi vigilenti… Dupa o activitate de aproape 9 ani in proiectare in Romania, mi-am dat seama ca usile pentru o cariera de succes in patrie imi erau inchise, dat fiind dosarul meu de cadre deosebit de incarcat. Bunicul matern, Ion Flueras, unul dintre eroii Marii Uniri, fusese arestat, condamnat la 25 ani munca silnica si ucis in 1953 la inchisoarea din Gherla…
Afland insa la finele anului 1969 (cand teroarea impotriva noastra se mai atenuase) ca firme romanesti aveau posibilitatea de a lucra in Germania pentru proiecte in curs de realizare, mi-am depus candidatura ca inginer. Dupa cateva luni de asteptare, refuzuri si reveniri, am reusit, in iunie 1970, sa plec cu trenul, via Viena, in Germania, la un santier din zona Frankfurt. Nu-mi inchipuiam atunci ca vor trece taman 2 decenii pana ce voi putea reveni in Romania, ceea ce mi s-a permis abia in cursul anului 1991, ca reprezentant al concernului RWE de care tinea si firma de consultanta Lahmeyer International, unde ma angajasem in 1978 si de unde am iesit la pensie in data de 1.06.2004.”
In privinta ideii de a infiinta Fundatia Erbiceanu, fostul inginer roman spune: „Revenind in tara si avand la dispozitie bogata biblioteca a casei in care figurau numeroase scrieri ale inaintasilor familiei, am luat hotararea de a-i readuce in atentia opiniei publice…
Ulterior, am fondat si inregistrat Fundatia Culturala Erbiceanu (FCE), gratie careia am reusit sa public o serie de volume ale strabunicului, dar si sa finantez biografii ale unor membri ai familiei si anume: a academicianului Constantin Erbiceanu (1838-1913), a fiicei acestuia, pianista si profesoara Constanta Erbiceanu (1874-1961), a unchiului magistrat, academicianul Vespasian Erbiceanu (1865-1943) sau a bunicului matern, Ion Flueras (1882-1953), erou al Marii Uniri. Totodata, am infiintat o serie de premii in diferitele domenii in care au activat inaintasii mei. Un premiu consacrat este cel intitulat Constanta Erbiceanu, care se acorda celui mai bine clasat candidat roman la Concursul „George Enescu”…
Alte actiuni editoriale s-au indreptat spre retraducerea, cu comentarii teologice competente, ale celor patru Evanghelii, insotite de Evangheliile apocrife, de Apocalipsa dupa Ioan si de Faptele Apostolilor. Am atribuit Premiul academician Constantin Erbiceanu, autorului acestei exceptionale colectii dr. Cristian Badilita.
Cu ocazia Centenarului de la revolutiile ruse din anul 1917, FCE a finantat traducerea a 5 volume esentiale pentru intelegerea cumplitului eveniment care a influentat in mod sinistru soarta omenirii si anume: Biografia Lenin de Ferdynand Ossendowski, Memoriile ambasadorului Frantei la curtea tarilor in ajunul revolutiilor de Maurice Paléologue, Memoriile lui Kerenski, Memoriile Generalului Wrangel si Teroarea Rosie de Sergei Melgunov care descrie, cu 40 de ani inaintea lui Soljenitin, ororile si crimele regimului comunist sovietic, carte ignorata indeosebi de intelighentia occidentala stangista!
Si, ca sa amintesc de o actiune deosebita, mentionez unicul bestseller din secolele XV-XVI, publicat de un autor (sas), nascut pe meleagurile noastre, George Captivul (Prizonierul), volum intitulat Tratat despre obiceiurile, ceremoniile si infamia turcilor (titlu original din 1480), pe care m-am straduit sa-l regasesc, sa-l traduc si sa-l public la Humanitas.”
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii