Sardinia incanta vizitatorii din intreaga lume cu plajele sale aurii, apele cristaline si stancile netezite de vanturile puternice. Exista insa aici adevarate comori de cultura si civilizatie unice in lume, cu un nume straniu si sonoritati mai degraba barbare: Nuraghe.
Monumente megalitice
Cuvantul „nuraghe” reprezinta pluralul pentru „nurag”, care defineste cele peste 7.000 de turnuri preistorice misterioase in forma de con, care au impanzit insula cu vreo patru milenii in urma, in epoca bronzului, multe fiind foarte vizibile si astazi.
Totodata, este numele civilizatiei care a trait aici in epoca bronzului (1800 i.Hr.) ca evolutie a culturilor prezente in Sardinia inca din neolitic, cand a structurat si a dezvoltat o civilizatie cu o identitate aparte, daca nu fabuloasa, cel putin fascinanta, ale carei esente au supravietuit pana in zilele noastre. Deloc intamplator, in 1997, „nuraghele” au fost incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO.
Privit din departare, un „nurag” pare un castel de nisip cu varful prabusit, insa apropierea de el arata cat de impunatoare si solida era constructia. Construite intre anii 1600 si 1200 i.e.n., aceste bastioane misterioase din epoca bronzului au fost ridicate prin asezarea cu atentie a unor pietre uriase prelucrate grosier, cantarind cateva tone fiecare, una peste alta, intr-o formatiune trunchiata. Unele ajung la o inaltime de 22 de metri, altele structurate ca turnuri interconectate.
De la intinderile plate ale campiei Campidano, din sudul Sardiniei, pana la varfurile accidentate si vaile de granit presarate cu bolovani din regiunea sa de nord, Gallura, aceste monumente megalitice stau de paza peste drumurile comerciale antice, pe marginile fluviilor si in locurile sacre. Asemenea constructii masive in forma de stup nu se gasesc nicaieri in lume si astfel au ajuns sa simbolizeze Sardinia.
Mormintele uriasilor
O prezenta senzationala in memoria culturala a Sardiniei, tulburatoare prin asemanarea sa cu traditii stravechi ale altor populatii si popoare (inclusiv cel roman!), este cea a asa-numitelor morminte ale uriasilor. Denumite astfel datorita dimensiunilor lor ciclopice, din punctul de vedere al oamenilor de stiinta, acestea constituie una dintre cele mai misterioase si fascinante marturii ale epocii nuragice, ele fiind prezente pe toata insula, actual existand aproximativ 320 descoperite, o parte chiar in stare de conservare perfecta.
Cele mai multe dintre aceste monumente funerare maiestuoase constau din monoliti infipti in pamant pentru a forma un semicerc numit Esedra, cu o Stela centrala de cativa metri inaltime, de forma circulara, avand o mica deschidere in partea inferioara pentru a simboliza accesul la viata de apoi.
In fata Esedrei exista adesea un mic Betile (un menhir) pentru a proteja mortii. Lungimea camerei funerare poate varia de la cativa metri pana la aproape 30 de metri pentru cele mai mari, la o inaltime de 2-3 metri si se termina de obicei cu o absida. Mormintele gigantilor au de obicei o orientare astronomica in directia sud-est, unele spre constelatia Taurului si steaua Aldebaran, ca dovada a cunostintelor impresionant de precise pentru realizatorii lor.
De-a lungul timpului, constructia clasica de tip dolmetic, cu placi de piatra plantate in pamant, a fost inlocuita cu o structura asemanatoare unui nurag, avand randuri orizontale de piatra pentru a forma un zid de piatra si pastrand in acelasi timp forma clasica de taurina cu exedra pentru a simboliza coarnele Taurului.
Potrivit cercetatorilor, aceste morminte erau destinate sa adaposteasca ramasitele locuitorilor intregului sat, care venerau divinitatile Zeului Taur si ale Zeitei Mama, pentru a comunica cu lumea de apoi si a cere protectie impotriva mortilor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii