Cursa spatiala, declansata in anii 60 ai secolului trecut, a aprins nu doar spiritele, ci si imaginatia realizatorilor de filme; in anii care au urmat se vor produce numeroase productii science fiction, unele veritabile sclipiri de geniu, precum Solaris sau 2001: O odisee spatiala, altele kitchuri jalnice, printre care se numara si cea considerata de critici drept „cel mai prost film realizat vreodata” – Planul 9 din spatiu. In zilele noastre, beneficiind de tehnologia informatica si de efecte speciale care-ti taie rasuflarea, producatorii se pot lauda cu niste filme SF extraordinare, cel putin la nivelul… trucajelor. Printre acestea si recentul Invasion, care va „cotropi” ecranele romanesti la sfarsitul saptamanii in curs…
O echipa „cu greutate”…
Cum nimic nu-i nou sub soare, mai ales in ceea ce priveste a saptea arta, nici Invazia, filmul regizat de Oliver Hirschbiegel (acelasi care a realizat controversatul Downfall, inspirat de ultimele zile ale lui Hitler) nu porneste de la o idee originala, fiind de fapt un remake dupa o pelicula „de mana a doua” din 1956, „Invazia hotilor de trupuri”. La randul sau, aceasta productie fusese inspirata de romanul unui scriitor la moda in America postbelica Jack Finney.
Doar ca de asta data, spre deosebire de ce s-a intamplat in 1956, cand publicul, avid de rachete si extraterestri, „inghitea” practic orice ii serveau producatorii de film, pelicula este mult mai pretentioasa si beneficiaza de o intreaga echipa de profesionisti. In primul rand, producatorul ei este veteranul Joel Silver, cel care s-a aflat si in spatele seriei Matrix (ca sa nu mai vorbim de Die Hard si Lethal Weapon), un personaj care, ca si anticul rege Midas, are parca puterea de a transforma tot ce atinge in aur.
De asemenea, scenaristii de la Matrix, faimosii frati Wachowski, au participat si ei, refacand o parte din script, sub bagheta regizorului James McTeigue, dupa ce conducerea studiourilor Warner Bros a decis sa faca unele modificari fata de proiectul original al lui Hirschbiegel. Dar „artileria grea” a filmului o constituie, desigur, prezenta ca protagonisti a doi actori de prim rang – Nicole Kidman si Daniel Craig.
…Si o reteta de succes
Povestea pare previzibila, judecand dupa titlu – de altfel laitmotivul invaziei extraterestre este, de la Orson Welles incoace, sursa de fascinatie dar si de spaima pentru americani, care in primii ani ai razboiului rece devenisera atat de convinsi ca alienii ii vor invada incat chiar credeau ca cheltuielile militare facute de Administratie ca riposta la amenintarea sovietica erau dedicate, in parte, si vizitatorilor nepoftiti veniti din stele.
Cum productii cu extraterestri monstruosi care iau cu asalt Pamantul „la baioneta, s-au tot facut, in ultimii ani istetii de la Hollywood au schimbat macazul, prezentand o invazie mult mai subtila – cea prin intermediul virusilor si microbilor de origine extraterestra. Si reteta s-a dovedit un succes, fie si numai daca ne referim la filme precum Alien sau Virus, si probabil ca istoria se va repeta, daca judecam ca, avand un buget de 65 milioane dolari, Invazia a strans in doar o luna si jumatate (din august, cand a fost lansat in Statele Unite si Canada, si pana la inceputul lui octombrie) 22 milioane dolari.
Fara sentimente
Cei ce se vor aseza cuminti in scaunul de cinematograf, spre a urmari filmul, vor avea un deja-vu, chiar din primele minute. Vor crede ca s-au intors din timp si vizioneaza de fapt Superpolitistul. Va mai amintiti faza cand simpaticul Terence Hill, in rol de politist, vrea sa impuste un aligator dar se razgandeste si trage in aer, distrugand o racheta care tocmai decola si capatand astfel uluitoarele puteri ce ne vor delecta pe tot restul peliculei? Ei bine, la fel debuteaza si Invazia: o explozie de proportii lumineaza cerul Americii in momentul in care racheta Patriot, ce reintra in atmosfera dupa o calatorie prin spatiu, se dezintegreaza, fragmente din ea imprastiindu-se peste tot teritoriul Statelor Unite. Curiosi din fire, dar si intreprinzatori, localnicii incep sa caute aceste ramasite si nu pregeta sa le vanda pe Internet colectionarilor de ciudatenii – asa cum s-a intamplat in realitate cu epava navetei Columbia. Doar ca racheta Patriot poarta pe fuselaj niste spori de origine necunoscuta, care au rezistat frigului cosmic si caldurii de la reintrarea in atmosfera si care incep sa infesteze intreaga natiune americana, furandu-le oamenilor sentimentele in timpul somnului.
Unul dintre primii infectati Tucker este un inalt oficial trimis de Casa Alba sa investigheze catastrofa. El imprastie virusul si chiar ordona vaccinarea obligatorie a populatiei impotriva misterioasei epidemii ce pare legata de acest incident; doar ca sporii aducatori de pierzanie s-au imprastiat deja chiar in solutia propusa pentru vaccin, astfel incat practic nimeni nu va scapa de inoculare. Singura care banuiesste ca ceva nu este in regula este psihiatra Carol Bennell (o veti recunoaste, desigur, pe Nicole Kidman) care face echipa cu Ben Driscoll (Daniel Craig, cel mai recent „James Bond”) pentru a dezlega misterul. Cei doi vor fi ajutati de biologul dr Stephen Galeano, care descopera ca sporul ia in stapanire creierele oamenilor in timpul „miscarilor oculare rapide” din timpul somnului. Cu alte cuvinte, cine adoarme, este condamnat sa devina un robot, vaduvit de sentimente umane…
Totul e bine cand se termina ca-n filme
Dar biologul mai ajunge la o concluzie interesanta, anume ca oamenii care au suferit maladii capabile sa afecteze creierul, precum sifilisul sau scarlatina, sunt imuni la actiunea virusului extraterestru. Unul dintre acestia este Oliver, fiul lui Carol, care a avut, cand era mic, scarlatina. Femeia porneste intr-o goana disperata, in cautarea copilului, incercand din rasputeri sa se mentina treaza, stiind ca, odata prinsa in mrejele somnului, se va transforma intr-o „leguma”.
Dupa aventuri halucinante, care-l vor tine pe spectator cu sufletul la gura, Carol reuseste sa-l ia inapoi pe Oliver de la sotul ei si Galeano va folosi sangele baiatului spre a crea un vaccin eficace impotriva „molimei”; virusul este astfel invins si toti cei ce primesc aceasta medicatie-minune isi revin, dupa un somn binefacator, fara sa-si mai aminteasca nimic din experientele prin care au trecut. Si cand, in ultimele minute ale filmului, Ben si Carol citesc ziarele si remarca „totul este ca de obicei” – adica aceleasi tragedii obisnuite – razboaie, atentate, cutremure, incendii – ne dam seama ca povestea, demna, ar spune carcotasii, de „frumoasa din padurea adormita” a avut un sfarsit fericit…
GABRIEL TUDOR
Comentarii