In ciuda imaginii sale decadente, Hollywood-ul este astazi unul dintre cele mai stricte locuri din lume. Orele de lucru sunt respectate fara exceptii, actritele nu mai sunt inghesuite prin lifturi, iar regizorii trebuie sa-si tina in frau nervii, daca nu vor sa fie dati in judecata pentru hartuire pana si de un marunt figurant.
Unde sunt vremurile de odinioara, cand la Hollywood domnea un veritabil regim de teroare, iar regizorii erau niste dumnezei, ajungand sa-i faca sa planga chiar si pe tipii „duri” (asa cum s-a intamplat in conflictul dintre John Ford si John Wayne)? Daca vreti sa va faceti o imagine despre ce insemna „Cetatea filmului” in epoca ei de aur, comparativ cu ce inseamna acum, cititi randurile ce urmeaza.
O vizita obligatorie
Ce au in comun filme precum „Pe aripile vantului”, „Vrajitorul din Oz”, „Revolta de pe Bounty” sau „Poveste din Philadelphia”? Toate au fost realizate in asa-numita „epoca de aur” a Hollywood-ului. Si mai au ceva: pe atunci, studiourile MGM isi obligau vedetele masculine sa faca o vizita intr-un stabiliment aflat chiar langa poarta lor. Construit dupa indicatiile „stapanului absolut” de la MGM, magnatul Louis B. Mayer, bordelul vedetelor – caci de asa ceva este vorba – era un loc pe care toti actorii de marca trebuia sa-l viziteze. Ca multi alti moguli ai anilor 30, Mayer era un homofob inversunat si in opinia lui o vizita la un bordel putea „cerne” homosexualii inca nedepistati, pe care refuza sa-i distribuie in filmele lui. Mai mult, trimitandu-i pe chipesii acori in bratele prostituatelor de lux, Mayer se asigura ca acestia nu mai au timp sa flirteze cu „vampele” ecranului, pe care el le putea „vana” linistit.
Prin urmare, toti actorii prestigiosi din perioada interbelica, de la Jimmy Stewart si Spencer Tracy la Clark Gable, s-au vazut nevoiti sa treaca pragul bordelului – era, cum spune in zilele noastre un mucalit „ca si cum ar fi mers la sala de sport, sa mai traga putin de fiare.”
Gulagul din desert
Comportamentul regizorilor de odinioara era insa dur nu doar fata de animale, ci si fata de oameni. In 1923, cand s-a turnat versiunea muta a filmului „Cele Zece Porunci”, regizorul Cecil B. DeMille a impus pe platoul de filmare o atmosfera de gulag – o combinatie intre Jim Jones, liderul sectei din Guyana, si Iosif Stalin. Figurantii barbati au fost despartiti de figurantii femei si tuturor li s-a cerut sa aiba permanent asupra lor o Biblie.
Nu a fost tolerata niciun fel de atitudine „pagana”, iar regizorul a angajat un fel de „politie secreta” pentru a spiona daca joaca cineva carti sau bea whisky, in pauzele dintre filmari. Toata lumea nu trebuia sa faca altceva decat sa munceasca si sa se roage. In 1956, cand a facut un remake sonor dupa acest film, DeMille s-a dovedit mai „omenos”: pentru a-i ajuta pe actori si pe figuranti sa faca fata mai usor solicitarilor si programului de-a dreptul ucigator de filmari, a cerut sa li se administreze tuturor injectii cu amfetamine!
Sarja cavaleriei usoare
Unul dintre cele mai spectaculoase, dar si mai sangeroase momente ale istoriei moderne a fost asa-numita „sarja a cavaleriei usoare”, din timpul Razboiului Crimeei, cand sute de soldati britanici au murit intr-un atac de-a dreptul sinucigas, alaturi de alte sute de cai. In 1936, studiourile Warner Bros s-au decis sa recreeze scena, intr-un film avandu-l drept protagonist pe Errol Flynn.
Pentru a spori realismul scenei, tehnicienii au instalat o coarda pe platoul de filmare, pentru ca armasarii, manati cu viteza, sa se impiedice de ea si sa cada secerati. Dar cascadorii nu au reusit sa-si struneasca bidiviii, in asa fel incat acestia sa alerge cat mai rasfirati, ci au format grupuri compacte; in momentul in care primul rand de cai s-a lovit de coarda si s-a prabusit, caii veniti din spate au nimerit peste ei si au format o gramada de trupuri.
Niciun cascador nu si-a pierdut viata, insa 125 de cai au fost ucisi. Dar cel putin acesti cai au mai avut o sansa de salvare. In 1939, cand s-a turnat filmul „Jesse James”, despre faimosul pistolar din Vestul Salbatic, o scena prevedea ca un cascador sa se arunce de pe cal in ultima clipa, inainte de prabusirea intr-o prapastie. Regizorul a cerut sa se traga mai multe duble, ignorand total faptul ca de fiecare data calul care cadea in prapastie, dupa ce cascadorul sarea din sa, murea, izbindu-se de stanci!
GABRIEL TUDOR
Comentarii