Daca in urma cu câteva secole, vrajitoarele si vrajitorii erau priviti cu ostilitate de opinia publica, multi dintre ei sfârsind pe rugurile Inchizitiei, astazi, mentalitatile s-au schimbat si acesti practicanti ai vechilor ritualuri magice sunt considerati veritabili mesageri intre lumea noastra si alte lumi, invizibile. S-a ajuns pâna intr-acolo incât vrajitoarele sa-i farmece si pe producatorii din „cetatea filmului”, caci altfel cum sa ne explicam multitudinea de filme având ca subiect vrajitoria, realizate, in ultimele decenii, aici?
Desigur, primele filme ce tratau lumea oculta a vrajitoarelor, au fost comedii (va mai amintiti „Ce vraji a mai facut nevasta mea?”), dar nu au lipsit nici dramele, reflectând, de pilda, soarta cruda a celor acuzati de vrajitorie in Evul Mediu, si nici thriller-urile, având pe fundal clasicul duel intre Bine si Rau.
Un „tabu” pentru sase decenii
Chiar daca astazi, a face un film despre vrajitorie nu este un act mai curajos decât, de pilda, a turna o productie erotica, la inceputurile cinematografului, tema „vrajitoarelor” a fost considerata „tabu”, iar mentalitatea de a nu aborda asemenea subiecte delicate, a fost mentinuta vreme de aproape sase decenii! Abia in 1958, apare filmul „Bell, Book and Candle”, in care o frumoasa vrajitoare, interpretata de Kim Novak, se indragosteste de un scriitor de succes – vesnicul june-prim James Stewart.
Ea va apela la toate mijloacele de seductie, la filtre magice, descântece, ritualuri pagâne menite sa-i inspaimânte pe vecini, doar-doar va cuceri inima inaccesibilului condeier. In cele din urma, dupa un sir de aventuri hazlii demne de orice comedie romantica, scriitorul va cadea in mrejele vrajitoarei si chiar se va dedica el insusi ritualurilor magice, pentru obtinerea de succese… editoriale!
„Demonii”care au speriat critica de film
In anul 1971, când ecoul celebrei „crime de la Bel Air”, comise de Charles Manson si ciracii sai satanisti, nu se stinsese inca, regizorul Ken Russell, unul dintre cei mai controversati artisti americani, sfideaza intreaga lume buna a Hollywood-ului, realizând „The Devils” („Demonii”), un film despre persecutiile din „intunecatii ani ai vrajitoriei”, când orice banuiala privind practicarea unor activitati „demonice” sfârsea obligatoriu cu drumul spre spânzuratoare.
Avându-i in fruntea distributiei pe actorii britanici Vanessa Redgrave si Oliver Reed – se spune ca nici un actor american nu a acceptat sa joace in film, de teama sa nu-si „compromita” reputatia – pelicula este o halucinanta desfasurare de scene violente, de un realism crud, iar in spatele vajnicilor acuzatori ai deseori inocentelor „vrajitoare” se pot regasi multi „lupi moralisti” din societatea americana. Chiar daca a fost copios „forfecat” de cenzura, in film au ramas totusi scene de un erotism pe lânga care secvente fierbinti din „Instinct primar” par lectii de anatomie…
Niste vrajitoare de succes…
Vâlva stârnita in jurul filmului lui Ken Russell a fost atât de mare, incât aproape doua decenii, nimeni, la Hollywood, nu a mai indraznit sa atinga subiectul „vrajitoriei”. Abia in 1987, regizorul George Miller realizeaza, cu sprijinul unui autentic „care de asi” – Jack Nicholson, Cher, Susan Sarandon si Michelle Pfeiffer – o comedie neagra intitulata „Vrajitoarele din Eastwick”. In mod surprinzator, filmul se bucura de un extraordinar succes, dovada ca epoca „vânatorii de vrajitoare” trecuse. Actiunea filmului se desfasoara pe fundalul „bataliei intre sexe”, motiv atât de indragit de producatorii americani.
Trei femei necasatorite din orasul Eastwick sunt in cautarea barbatului ideal, si apeleaza, pentru a-l gasi, la intreg arsenalul vrajitoresc cu putinta! Demn de semnalat insa ca ele chiar au puteri „paranormale”, pe care le exploateaza din plin, cu ajutorul ritualurilor magice. Dar, cum orice nas isi are nasul, in micul oras apare Darryl Van Horne, un neobisnuit personaj, interpretat magistral de Jack Nicholson, de care cele trei femei se indragostesc nebuneste, pâna când isi dau seama ca el este insusi… Mefisto!
„Printul tenebrelor”
Anul 1991 aduce pe ecran pentru prima data in istoria cinematografului figura „vrajitorului-barbat”, numit, in folclorul anglo-saxon „Warlock” – titulatura care avea sa dea, de altfel, si titlul filmului. Personajul principal, jucat de actorul Julian Sands, este chiar fiul intunecatului Satan, si incercarile sale de a-l dezlantui pe acesta se desfasoara in decorul modern al orasului Los Angeles. Desi a fost catalogat ca fiind de „serie B” de catre mofturoasa critica hollywoodiana, filmul s-a bucurat de o calda primire din partea cinefililor de pretutindeni, jocul prestat de blondul actor de origine britanica fiind fascinant! In acelasi timp, nu sunt de neglijat nici efectele speciale, care abunda pe tot parcursul filmului si sunt de o inalta clasa, precum si umorul negru de buna calitate.
„Hocus-Pocus”
Formula magica identificata, alaturi, bineinteles, de faimosul „Abracadabra”, de cei mai multi dintre noi, cu vrajitoria, a dat titlul unui thriller cu accente parodice, aparut in 1993. Filmul „Hocus Pocus”, desi nu s-a bucurat de o distributie cuprinzând „nume mari” (a fost totusi rampa de lansare pentru Sarah Jessica Parker – n.n.), a constituit un succes. Sufletele a trei vrajitoare arse pe rug in 1692, la Salem, in Massachusets, se reincarneaza pe Pamânt, in zilele noastre, in trupurile a trei adolescente americane. Atunci când acestea devin constiente de puterile magice care li s-au pastrat, peste secole, nu mai au decât un singur gând: sa se razbune pe urmasii celor care, odinioara, le-au adus moartea.
Mic manual de magie practica
Beneficiind de aportul a doua actrite de marca ale noului val, Nicole Kidman si Sandra Bullock, filmul „Practical Magic”, realizat in 1998, este o superba parabola despre puterea dragostei, capabila sa treaca peste orice bariera, invingând chiar si forta stravechilor blesteme. Cele doua frumoase actrite, care joaca rolul surorilor Jilly si Sally Sawthorn, cunosc faptul ca toate femeile din familia lor sunt victimele unui blestem ancestral, ce-i face pe barbatii de care se indragostesc sa moara tineri. Surorile descopera insa ca, prin anumite ritualuri vrajitoresti, blestemul poate fi infrânt si, dupa aventuri ce-i tin pe privitori cu sufletul la gura, reusesc sa alunge anatema.
GABRIEL TUDOR
Comentarii