Anul acesta, pe 20 august, s-au implinit 101 ani de la nasterea academicianului si profesorului Zoe Dumitrescu-Busulenga. Chiar daca tardiv, scriu aceste rânduri despre cea care mi-a fost si mie profesor la Facultatea de Limba si Literatura Româna, la Universitatea Bucuresti, pe la mijlocul anilor 70. Notez pentru inceput câteva din datele biografice ale acestui incontestabil om de cultura.
Zoe Dumitrescu-Busulenga s-a nascut pe 20 august 1920, la Bucuresti, fiind invatata de mica cu literatura clasica franceza si germana, prin cartile puse in mâna de tatal ei, iar de la bunicul ei, preot, s-a deprins cu spovedania, impartasania si viata in Biserica, scrie basilica.ro. A studiat Dreptul si Literele si a predat 34 de ani la catedra de Literatura Universala si Comparata a Universitatii din Bucuresti. Cea mai mare parte din activitatea didactica i-a dedicat-o poetului national Mihai Eminescu, devenind unul dintre cei mai mari eminescologi ai României. Intre 1964 si 1989 a publicat patru mari volume in care este analizata minutios viata si opera marelui poet.
A facut studii muzicale, juridice si filologice, a fost profesor, sef de catedra, apoi director la Institutul de Istorie si Teorie literara „George Calinescu”. A fost aleasa membru corespondent al Academiei Române in anul 1974 si membru titular in anul 1990, iar intre anii 1990-1994 a indeplinit functia de vicepresedinte al acestui for.
De-a lungul timpului, a fost distinsa cu numeroase premii, printre care: Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1986, 1989), Premiul Herder (1988), Premiul „Adelaide Ristori”, pentru activitatea culturala din Italia (1993, Roma); Premiul international „Pleiade” pentru colaborarea intre popoare (1994, Roma). De asemenea, a fost decorata cu Ordinul de Merit al Republicii Italiene in grad de comandor (1978), Ordinul bulgar „Sf. Chiril si Metodiu” (1977), Ordinul national „Pentru Merit” (2003).
Apoi, dupa 1989, spre surprinderea tuturor, lasând totul in urma, s-a dedicat vietii monahale, intrând in obstea Manastirii nemtene Varatec, iar in 2005 a fost calugarita de Parintele Justin Pârvu, devenind Maica Benedicta. Un an mai târziu, la 5 mai 2006, a murit la Manastirea Varatec si a fost inmormântata, conform dorintei sale testamentare, la Manastirea Putna.
Iata ce scria Zoe Dumitrescu-Busulenga, devenita Maica Benedicta, despre stabilirea ei la Varatec: „Venirea la Varatec a fost o intâmplare, sa zicem. Dar nu este nimic intâmplator pe lume. Totul e facut de Sus… Am socotit ca un crestin intelectual trebuie sa-si petreaca ultimii ani ai vietii asa cum se facea pe vremuri, si mai cu seama sotiile care ramâneau singure, se retrageau la manastiri. Era o frumoasa obisnuinta, mai ales in lumea boiereasca”.
In volumul intitulat „Sa nu pierdem verticala”, aparut in 2017 la editura Nicodim Caligraful, Manastirea Putna, este citata Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Busulenga) cu aceste cuvinte: „Sa ne intoarcem catre omul nostru launtric, sa ne intoarcem catre rugaciune, care este instrumentul apararii noastre din toate punctele de vedere. Sa ne intoarcem catre Biserica noastra… sa revenim la ceea ce a fost, la ceea ce trebuie sa fie viata crestina – pregatirea, mai cu seama pregatirea pentru viata viitoare. Sa nu uitam ca suntem homo viator, ca suntem calatori pe acest pamânt si ca doar dincolo este casa noastra, din care, de fapt, am plecat. De la Dumnezeu am iesit, ne intoarcem la El”.
In semn de omagiu, Manastirea Putna a infiintat Fundatia „Credinta si Creatie. Acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga – Maica Benedicta”, care pune la dispozitie gratuit, in format digital, studiile academicienei despre Eminescu si organizeaza un colocviu despre Opera Maicii Benedicta si a lui Mihai Eminescu.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii