Alergia boala orasului aglomerat

          Alergia nu este totusi nici un accident si nici o boala de uzura a organismului, ci un mod particular al acestuia de a reactiona în contact cu diferite substante prezente la tot pasul în mediul nostru de viata: praf, par de animale, polen, medicamente, alimente, substante chimice, mucegaiuri, insecte, veninul întepaturilor de insecte etc. Dar asta nu înseamna ca alergia face parte dintre asa-zisele „boli ale civilizatiei”.

          Alergia nu este totusi nici un accident si nici o boala de uzura a organismului, ci un mod particular al acestuia de a reactiona în contact cu diferite substante prezente la tot pasul în mediul nostru de viata: praf, par de animale, polen, medicamente, alimente, substante chimice, mucegaiuri, insecte, veninul întepaturilor de insecte etc. Dar asta nu înseamna ca alergia face parte dintre asa-zisele „boli ale civilizatiei”. Cu aproape 5000 de ani în urma, într-un mormânt faraonic a fost zidit trupul unui barbat care fusese rapus de întepatura unei albine. Fresca descoperita în acel mormânt si hieroglifele explicative vorbesc despre acest lucru. La fel ca acum 5000 de ani, si azi unele persoane îsi pot gasi moartea în numai câteva minute de la o întepatura de insecta, ca urmare a socului alergic (soc anafilactic, cum îl numesc medicii).
          De ce unii oameni reactioneaza altfel decât marea majoritate a persoanelor la anumite substante? Mecanismul consta într-un fapt paradoxal: alergicii fabrica în interiorul organismului lor anumite substante pe care omul normal nu le produce. Aceste substante circula în sânge sau se fixeaza în piele, în mucoasele respiratorii sau digestive si, la contactul cu praful, polenul, parul, fulgii etc. etc. declanseaza reactia alergica, manifestata în forme foarte diferite de la caz la caz, de la simpla mâncarime a pielii pâna la socul anafilactic, cu potential letal. Pare de neconceput, dar parul de animale de exemplu sau mucegaiul au în compozitia lor proteine, ba chiar si praful din casa contine un fragment invizibil de lâna sau de bumbac (având continut proteic), dupa cum gândacii sau paianjenii, medicamentele, substantele chimice biodegradabile etc. au si ele o componenta proteica. Asa se explica de ce acidul sulfuric bunaoara, având o compozitie chimica foarte simpla si fara proteine – sulf, oxigen, hidrogen – poate produce arsuri ale pielii, dar niciodata reactie alergica. Spre deosebire de acidul sulfuric, polenul, daca atinge pielea sau patrunde în ochi sau în nas provoaca alergicilor o adevarata furtuna de necazuri: ochii încep sa usture, sa lacrimeze, nasul curge necontrolat, apare stranutul „în salve”, de asemenea senzatia de mâncarime a ochilor, nasului, cerului gurii… Iar aceasta suferinta persista cât timp polenul e prezent în aer. Polenul, ca toti alergenii de altfel, are o molecula complexa, formata din multe elemente chimice, inclusiv proteine.
          
          Care sunt armele organismului uman?
          
          Persoanele cu teren alergic sunt de fapt predispuse la unele modificari, care se petrec în corpul lor, dupa ce intra prima oara în contact cu substanta alergenica. Din acel moment, organismul începe sa fabrice anticorpi înarmati pentru lupta cu inamicul respectiv. De exemplu, în alergia la polen fabrica anticorpi pentru polen, în alergia la penicilina produce anticorpi împotriva penicilinei. Scopul organismului este de a avea armele necesare pentru a neutraliza rapid si în totalitate alergenul la care este sensibil. Cercetarile au stabilit ca de la primul contact cu alergenul si pâna la declansarea bolii trebuie sa treaca minimum 14 zile. Uneori acest interval poate fi mai mare, de luni sau chiar de ani. Aceasta perioada care se scurge de la primul contact cu alergenul si pâna la aparitia primelor semne de boala alergica este perioada de latenta în care organismul nici macar nu da semne ca ar fi sensibil la o anumita substanta; el „se informeaza” asupra dusmanului si fabrica într-una anticorpi dupa chipul si asemanarea inamicului. Într-o buna zi, când armata de anticorpi e destul de puternica, se declanseaza lupta, de fapt boala. Din acest punct începe suferinta reala a alergicului. În ciuda cercetarilor si a progreselor medicinii, boala alergica are înca o multime de necunoscute legate de identificarea tuturor cauzelor care o produc, de posibilitatile de prevenire si, mai ales, de modalitatile de tratament. De fapt, de diminuare a sensibilitatii bolnavului la alergenul respectiv si, implicit, de diminuare a suferintelor provocate de crizele alergice.