În ultimii ani, am aflat, cu totii, cate ceva despre nevroza astenica, deci înainte de a discuta despre eventualitatea aparitiei acesteia la varsta copilariei, consideram ca suntem familiarizati oarecum cu termenul respectiv. Fiecare dintre noi are o cunostinta sau o ruda care a suferit de aceasta tulburare. Problema daca nevroza astenica poate aparea înca din frageda copilarie si cum o putem recunoaste este deosebit de importanta pentru noi, parintii. Mai întai, însa, sa urmarim care sunt conditiile favorizante ale nevrozei infantile?
De ce avem copii nevrotici?
Suprasolicitarile constituie, ca frecventa, cauza principala a neadaptarii copilului. Oboseala, care se transforma în surmenaj fizic, psihic sau combinat, poate determina instalarea nevrozei astenice. Cand între ceea ce i se cere unui copil si ceea ce este el în stare (raportul dintre cerinte si posibilitati) apare o disproportie, creierul acestuia cedeaza.
Nevrozele de acest fel nu se instaleaza la orice copil caruia i se pretinde sa învete mult, sa memoreze tot, sa nu se scoale de la masa de lucru pana ce nu-si face absolut toate temele. Numai scolarul temator, fricos, fragil din punct de vedere psihic reactioneaza astfel, majoritatea copiilor fiind indiferenti la astfel de cerinte.
Familia dezorganizata creeaza conditia pentru aparitia nevrozei astenice. Traumatismul resimtit de copil, prin absenta tatalui, a mamei sau consecintele unui climat tensionat, caracterizat prin violenta, abuzuri, tiranie sau indiferenta, provoaca dezechilibrul emotional ce însoteste nevroza.
Erorile educative declanseaza inadaptarea si nevroza la copiii sensibili, orgoliosi, supradotati, cu handicap emotional sau cu un ego puternic. Daca unul dintre parinti prefera alt copil din familie sau scapa vreo fraza despre inteligenta lui (de exemplu: „Ionel este mai putin destept decat sora lui”), copilul poate trai o adevarata drama sufleteasca, deoarece în mintea lui, cruda, faptul de a fi considerat inferior echivaleaza cu mai putina stima, deci cu mai putina dragoste. Rana sufleteasca poate fi uneori permanentizata ani la rand.
Starea de sanatate precara
Unele boli ale copilariei pot afecta sistemul nervos al copilului: vegetatiile adenoide (polipi), amigdalitele cronice, otitele netratate, existenta parazitilor intestinali, anemia, tuberculoza, astmul bronsic, reumatismul poliarticular. Aceste boli nu conduc, prin ele însele, la riscul nevrozei astenice, ci reprezinta un teren propice pe care se grefeaza acestea; înlaturandu-le prin tratament adecvat, vom micsora riscurile aparitiei nevrozei.
Programul dezordonat (somn insuficient, alimentatie proasta si lipsita de ritmicitate, sedentarism în exces, în compania televizorului, a calculatorului), în defavoarea miscarii fizice, în aer liber, atat de tonica pentru sistemul nervos, îl va face pe copil iritabil, nervos, agitat si va grabi instalarea nevrozei.
Care sunt semnele afectiunii?
Fata de modul de comportament obisnuit, o data cu instalarea progresiva a nevrozei, acesta se modifica. Din activ si vioi, copilul devine nelinistit, agitat, iar din calm si echilibrat, devine tacut, deprimat, apatic si izolat. Se supara repede, raspunde obraznic sau plange usor, vorbeste mult, fara control, sau se închide într-un turn de tacere nejustificata. Se plange de oboseala, refuza sa ajute la treburile casei, sta mult timp culcat, fara prieteni si fara gust de joaca. Are frecvente dureri de cap, uita ceea ce i se spune, nu se poate concentra si apar dificultati la învatatura.
În formele mai severe, apar si alte simptome: balbaiala, crize violente de plans, furie, fuga de acasa, reactii de manie necontrolata, violenta sau negativism irational. La aproape toti copiii care sufera de nevroza astenica se observa o modificare considerabila a calitatii somnului. Dimineata, copilul se trezeste greu, este buimac, se plange ca nu se simte odihnit, iar alteori se trezeste de la orele 3-4 dimineata. Visele lui sunt tulburi si are cosmaruri nocturne.
Cum se poate trata?
Este gresit sa-l tratam pe copilul cu nevroza astenica apeland la calmante sau la diferite pastile luate dupa sfaturile altora. Parintii, în primul rand, apoi un medic pediatru, un psihiatru sau pedagog, alaturi de profesorul de la scoala, care-l cunoaste cel mai bine, vor colabora pentru a-l ajuta pe copil sa iasa din colivia chinuitoare a nevrozei. Tratamentul nu se înscrie pe filiera obisnuita a adultului, ci urmeaza o alta logica, ce tine seama de particularitatile biologice si psihologice ale micului pacient.
Este vorba despre motivarea acestuia cu o activitate noua, originala si sanatoasa, care sa-l pasioneze în mod real; petrecerea timpului liber în aer curat, la munte, în padure, între animale domestice, unde peisajul si ambianta sunt favorabile însanatosirii; tratament cu untura de peste, bogata în vitaminele A si D, cu diferite preparate de calciu, fosfor, arsenic, polivitamine, lecitina (cu avizul medicului pediatru); proceduri naturiste, bai cu plante medicinale, dusuri reci, masaj uscat sau umed; cura cu raze ultraviolete, cu miere de albine si polen sau laptisor de matca. Si, nu în ultimul rand, rezolvarea cauzei generatoare de nevroza, pe care orice parinte iubitor si raspunzator de fericirea copilului sa trebuie sa o cunoasca.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii