Aproximativ 85 la suta dintre femei se confrunta cu manifestarile sindromului numit premenstrual (SPM), din care circa 1,5 milioane au dureri intense inainte de ciclul menstrual. Este aspectul cel mai greu de suportat, dar nu singura caracteristica a acestor cazuri, numeroase femei suportand in fiecare luna simptome ca: schimbari bruste ale starii de spirit, balonari, sani durerosi. Prima etapa a tratamentului este psihoterapia. Femeia trebuie sa inteleaga ca tulburarile de dispozitie, durerea de cap ii afecteaza viata cotidiana si necesita un consult medical pentru a-si redresa stilul de viata. Din alimentatie se exclud cafeaua, ciocolata, precum si mancarurile picante. Alimentele trebuie sa contina o cantitate de vitamine peste limitele obisnuite. Pe de alta parte, contraceptivele orale care contin atat estrogen, cat si progesteron sunt indicate pentru a combate simptomele neuropsihice si comportamentale. Explicatia este ca aceste contraceptive diminueaza fluctuatiile hormonale in organism, eliminand astfel conditiile favorabile instalarii unei depresii sau unei stari de anxietate; cele cu component antialdosteronic (de exemplu, Jasmine) sunt cele mai indicate in sindromul premenstrual.
Pacienta ar trebui sa continue cu urmatoarele masuri, in perioada premenstruala:
– sa-si administreze zilnic calciu si vitamina B6, deoarece acestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal. Exista o legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea depresiei si a simptomelor fizice;
– sa se limiteze cantitatile de cofeina, zahar rafinat si sodiu din alimentatie, cel putin pe perioada premenstruala a ciclului; aceste substante sunt legate de simptome precum insomnia, anxietatea, pofta de mancare exagerata, durerile si balonarea;
– sa se efectueze exercitii fizice regulate, caci s-a dovedit ca acestea reduc depresia, tensiunea psihica, durerea si tulburarile de dispozitie;
– reducerea stresului, caci acesta poate inrautati simptomatologia;
– utilizarea de medicamente, precum antinflamatoarele nesteriodiene (de exemplu: aspirina, ibuprofen, diclofenac) pentru tratarea durerilor de cap, de muschi si articulatii, de sani si a crampelor.
Tratament aditional. Daca dupa doua-trei luni in care stilul de viata a fost modificat si s-au urmat masurile descrise mai sus, pacienta prezinta in continuare simptome moderate sau severe, se recomanda consultul medical pentru a se stabili un plan de tratament. La modul general, se recomanda urmatoarele masuri de tratament:
– toate simptomele fizice sau legate de dispozitie pot fi tratate cu inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei sau antidepresanti triciclici (medicatie antidepresiva). Medicamentele antidepresive constituie medicatia de prima intentie (prima alegere) pentru toate simptomele moderate sau severe ale SPM, inclusiv agresivitatea, depresia, anxietatea si simptomele fizice. Ele pot fi prescrise doar de medicul psihiatru. Noile descoperiri au aratat ca majoritatea femeilor inregistreaza ameliorarea simptomelor in perioada urmatoare tratamentului cu acest tip de medicatie; daca un anumit medicament din aceasta clasa se dovedeste a fi ineficient, se recomanda incercarea altuia inaintea renuntarii complete la ele;
– balonarea si sensibilitatea sanilor se trateaza cu un diuretic care, luat in perioada premenstruala, reduce mult aceste simptome deosebit de neplacute si potential periculoase pe termen mai lung. De asemenea, se poate folosi si mastodinon (un inhibitoral al secretiei de prolactina) pentru a diminua durerile la nivelul sanilor;
– uleiurile care contin acizi grasi esentiali au, de asemenea, un rol important in ameliorarea simptomelor. Femeile care sufera de SPM trebuie monitorizate chiar si dupa menopauza, deoarece au un risc majorat de a dezvolta un sindrom depresiv accentuat dupa varsta de 50 de ani.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii