Unul dintre simbolurile orasului Milano, alaturi de vestitul Dom si nu mai putin vestita Opera este, fara indoiala Castelul Sforzesco. Aflat in centrul orasului, acesta are o istorie straveche. Intre 1358-1368 Galeazzo Visconti inalta o fortareata pe care o numeste "Castelul Portii Giovia", deoarece se afla in apropierea portii cu acelasi nume. Succesorii lui Visconti au inceput sa locuiasca aici din 1412, largindu-l si infrumusetandu-l si preferandu-l altor resedinte, deoarece se simteau protejati de dusmani in spatele zidurilor groase. Devastat si jefuit dupa moartea lui Filippo Maria in 1437, castelul a fost reconstruit de Francesco Sforza in 1452. Acesta a incredintat conducerea lucrarilor arhitectului Filarete, caruia i se datoreaza celebrul turn cu orologiu.
Resedinta ducala din 1466, palatul a devenit pe parcursul secolului al XV-lea unul dintre cele mai bogate si mai rafinate din epoca. Renumele binemeritat l-a capatat mai ales datorita unor artisti de seama ca Vincenzo Foppa, Leonardo Da Vinci sau Bernardino Zenale. Cucerit de spanioli in secolul al XVI-lea, castelul este inconjurat apoi de ziduri de aparare si de santul care il transforma intr-o citadela militara practic impenetrabila. Partial distrus totusi de francezi este transformat in cazarma si functioneaza ca atare pana in 1893, data la care Luca Beltrami incepe restaurarea claridii. Alte serioase restaurari, au fost facute dupa Cel de al Doilea Razboi Mondial.
Castelul este de fapt un complex patrat, cu latura de 200 metri, inconjurat de un sant care in zilele noastre este lipsit de apa. In dreptul fatadei principale flancata de doua donjonuri cilindrice (cele doua din spate sunt patrate) portalul de la intrare este marcat de turnul lui Filarete, aflat deasupra, reconstruit in 1905 de Beltrami. Portalurile de pe celelalte flancuri au deasupra siruri de ferestre si creneluri pe ultimul registru, toate refacute in secolul al XIX-lea.
Interiorul este impartit in trei: "Curtea armelor" in care se patrunde prin intrarea principala si care corespunde nucleului original al cladirii; "Curtea Roseta" aflata in stanga, formata dintr-un grup de cladiri inconjurand un spatiu magnific, marginit de arcade (la care au colaborat Filarete, Bramante si Bernini) loc in care membrii familiei Sforza se refugiau in caz de pericol si "Curtea Ducilor", in dreapta, desenata de Filarete, unde se gaseau apartamentele particulare si salile de receptie.
Castelul gazduieste "Colectia Municipala de Arta Antica si Aplicata" si doua muzee de arheologie. Din bogata colectie de sculptura se remarca in mod deosebit "Pieta Rondanini", ultima lucrare a lui Michelangelo, proiectata de artist pentru propriul sau mormant si ramasa din nefericire neterminata. Remarcabila este de asemenea fresca din Sala Axelor realizata in 1497 de Leonardo Da Vinci. Trebuie amintite si colectiile de pictura, de mobile, tesaturi, portelanuri, arme sau instrumente muzicale, pretutindeni intalnind exponate semnate de cei mai prestigiosi artisti ai unor epoci trecute.
In spatele castelului se afla un imens spatiu verde, de fapt doua parcuri strajuite la capatul celui de al doilea de Arcul Pacii. Inceput de Cagnola in 1807, a fost destinat initial celebrarii victoriilor napoleoniene. Lucrarile au fost intrerupte in 1815 si reluate la cererea imparatului Austriei in 1826, fiind terminate insa in 1838. Numit initial "Arcul Victoriei" a primit noul sau nume cu prilejul inaugurarii in prezenta lui Ferdinand I. Este cel mai frumos monument neoclasic din Milano, inspirat din arcul roman cu trei arcade.
Impodobit cu coloane, basoreliefuri si statui alegorice semnate de A. Sangiorgia si G. Puni care a realizat cele patru "Victorii" calare, Arcul prezinta si o serie de inscriptii evocand momente din istoria Italiei.
IRINA STOICA
Comentarii