Nu mai putin de 95% din cazurile de hallus-valgus le afecteaza pe femei. Afectiunea, cunoscuta sub numele de monturi, reprezinta proeminenta osului de la baza degetului mare al piciorului, prin deplasarea sa mediala catre interior. In niciun caz nu poate fi vorba despre un os sau cartilaj nou aparut, asa cum inca se mai considera. Va oferim in continuare o prezentare mai detaliata a problemei reprezentate de monturi, prin amabilitatea dr. Marius Uscatu, poate cel mai bun specialist roman in aceasta afectiune, exponent al scolii franceze de chirurgia ante-piciorului.
Cauzele aparitiei monturilor nu sunt cunoscute, putem insa vorbi despre factori favorizanti si factori de risc.
Factorii favorizanti sunt: – preponderenta feminina a acestei deformatii se poate explica prin laxitatea ligamentara tipica, conditionata hormonal (deci exacerbata la pubertate si la menopauza): ligamentele antepiciorului cedeaza, favorizand deplasarea primului metatarsian; – bolile inflamatorii de tip poliartrita reumatoida care destabilizeaza piciorul si produc printre altele un hallux-valgus rapid evolutiv; – traumatisme din antecedente, ce au fragilizat structurile osteo-ligamentare ale piciorului si au modificat raporturile dintre ele; – lipsa prin amputatie a degetului al doilea este un factor foarte cunoscut (motiv pentru care amputatia degetului al doilea trebuie evitata). Cazurile sunt insa rare.
Factori de risc: – incaltamintea "eleganta" si incomoda, stramta si cu tocuri, deseori incriminata, care nu genereaza hallux-valgus-ul ci doar il agraveaza pe cel existent; – istoricul familial isi spune cuvantul, fiicele "mostenind" piciorul mamei in peste 50% dintre cazuri; – piciorul plat (pes planus) poate favoriza intr-o oarecare masura aparitia deformatiei; n obezitatea sau scaderea ponderala rapida, pot favoriza aparitia deformatiei.
Nu exista profilaxie
Pana in prezent nu s-a identificat o profilaxie specifica pentru hallux-valgus. Exercitiile fizice nu pot opri evolutia bolii, in schimb, aplicate irational, o pot chiar agrava. In compensatie, exista diferite metode de tratament, unele eficiente, altele doar… promisiuni frumoase.
Procedurile "naturiste" nu sunt agreate de medicina alopata, deoarece substante precum iodul concentrat ori sarea, aplicate pe piele, pot produce arsuri si infectii care mutileaza de fapt piciorul. Singura substanta permisa local este vaselina neutra, in scopul protejarii pielii de actiunea iritanta mecanica a incaltamintei.
Tratamentul conservator presupune: u adaptarea activitatii fizice, profesionala sau sportiva, in vederea reducerii suferintei locale. Se va evita statul in picioare prelungit, iar sporturile agresive vor fi inlocuite cu altele mai blande (inot, ciclism);
– adaptarea incaltamintei este capitala iar cerinta majora este confortul; nu exista o reteta-minune in acest sens, cert este ca trebuie coborata stacheta "elegantei" catre o marime si un model corespunzatoare si asigurarea unui mers confortabil, nedureros; – ortezele (sustinatoarele) plantare de corectie a staticii piciorului pot fi utile, cu conditia de a fi bine executate; prin armonizarea presiunilor plantare, amelioreaza problemele asociate monturilor, dar nu modifica evolutia deformatiei;
– masurile de tip cosmetic-paleativ: pansamentele speciale de protectie si separatoarele digitale; – infiltratiile locale cortizonice trebuie interzise cu desavarsire la nivelul intregului picior (popular, "laba piciorului"); consecintele utilizarii lor abuzive pot fi devastatoare: rupturi tendinoase sau ligamentare, urmate de distrugerea arhitecturii piciorului si infectii grave.
Tratamentul chirurgical
Acesta este singurul capabil sa inlature deformatia, sa calmeze durerea si sa permita incaltarea si mersul confortabil. Operatia presupune un orizont de asteptare rezonabil: chirurgia piciorului nu reda un picior "nou", ci incearca sa restabileasca o armonie arhitecturala pierduta odata cu trecerea anilor. Fara a fi urgent, tratamentul trebuie aplicat la timp, pentru a se evita aparitia unor deformatii greu tratabile si care presupun operatii pentru blocarea unor articulatii. Desi interventiile au un rezultat estetic spectaculos, aceasta chirurgie nu trebuie sa devina una estetica, ci sa ramana pur functionala, determinata de durere si de dificultatea de mers. Dorinta pacientei de avea un corp armonios, cu valente estetice, nu trebuie sa prevaleze asupra criteriului functional. Prezenta unui chirurg bine specializat, eventual dedicat ("labei") piciorului este esentiala: cel care efectueaza aceste operatii in mod curent si cu succes poate minimiza rata complicatiilor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii