O durere de cap a medicinii

          Meningita
          
          Meningita este un diagnostic care sperie pentru ca e vorba de o inflamatie acuta sau cronica a tesutului meningeal, acea „foita” care acopera creierul si maduva spinarii, consecintele scaparii bolii de sub control fiind deosebit de grave.
          
          Care sunt simptomele?
          
          Meningita poate aparea în urma unei infectii bacteriene, virale sau a unei intoxicatii.

          Meningita
          
          Meningita este un diagnostic care sperie pentru ca e vorba de o inflamatie acuta sau cronica a tesutului meningeal, acea „foita” care acopera creierul si maduva spinarii, consecintele scaparii bolii de sub control fiind deosebit de grave.
          
          Care sunt simptomele?
          
          Meningita poate aparea în urma unei infectii bacteriene, virale sau a unei intoxicatii. Indiferent de cauza care provoaca meningita, simptomele care anunta instalarea bolii sunt aceleasi: febra foarte mare, însotita de asa-numitul sindrom meningeal: dureri de cap, greata, varsaturi, tulburari motorii, contractura musculara la nivelul cefei si al trunchiului. Aceste semne ale meningitei pot fi mai mult sau mai putin evidente.
          
          Cum se afla diagnosticul?
          
          În primul rând, medicul face un examen clinic general al pacientului, la care se adauga un examen de laborator al lichidului cefalo-rahidian prelevat prin punctie lombara si un examen al sângelui. Rezultatele acestor analize aduc informatii privind agentul patogen responsabil de declansarea bolii, permitând astfel medicului sa stabileasca exact ce tip de meningita este. Si asta pentru ca exista mai multe forme.
          
          Meningitele purulente
          
          Denumite si meningite supurate, acestea pot fi cauzate de o paleta larga de germeni, cel mai adesea de meningococ (meningita cerebro-spinala), dar si de pneumococ, streptococ, bacilul Pfeiffer etc.
          Manifestari: Febra mare si durerile de cap si musculare sunt predominante, dar, pe lânga celelalte simptome generale descrise, pot aparea tulburarile de ritm cardiac, modificari ale aspectului pielii (pete rosiatice), urinare cu sânge etc. Tratament: În functie de germenul care a produs meningita, se recomanda un anumit tip de antibiotic. Daca diagnosticarea si tratamentul se stabilesc cât mai repede, vindecarea dureaza câteva zile. La nou nascut meningitele purulente îmbraca de obicei un aspect îngrijorator deoarece boala – desi vindecata – poate lasa în urma ei sechele, cum ar fi retard mental, epilepsie, hidrocefalie etc.
          În 1999, cercetatorii au reusit secventierea genomului bacteriei Neisseria meningitidis, responsabila de majoritatea meningitelor purulente, ceea ce da sperante ca într-un viitor apropiat se va elabora vaccinul împotriva acestor forme de boala.
          
          Meningitele limfocitare
          
          Se mai numesc si meningite cu lichid clar si se manifesta în forma acuta, dar benigna. Originea lor este în general virala (virusul poliomielitei, herpesului, mononucleozei infectioase etc.), dar au fost si cazuri de îmbolnavire ca urmare a contaminarii cu leptospiroze sau listerioze.
          Manifestari: Frecventa în special la copii si adultii tineri, acest tip de meningita se caracterizeaza prin aparitia de lichid cefalo-rahidian clar, adica fara prezenta propriu-zisa a germenilor patogeni, ci doar a unei cantitati peste normal de limfocite. Organismul resimte prezenta bolii exact ca în orice situatie în care e afectat de o infectie.
          Tratament: Vindecarea se face fara tratament tintit, inflamatia meningeala disparând o data cu infectia.
          
          Meningita tuberculoasa
          
          Evident, este cauzata de prezenta tuberculozei. Meningele este atins de bacilii TBC, care se multiplica în perioada de început a infectiei. Manifestari: Simptomele fac parte din gama celor prezentate deja, dar difera de la caz la caz ca intensitate.
          Tratament: Înaintea aparitiei streptomicinei, maladia era mortala. În prezent, evolutia meningitei tuberculoase poate fi tinuta sub control sub influenta tratamentului instituit precoce. Medicatia se bazeaza de obicei pe antibiotice, dar si pe antituberculoase (rifampicina, ethanbutol, isoniazida etc.).
          
          2) Transplantul de organe
          
          ULTIMA ORA: Luni, la Spitalul Clinic Fundeni, s-a realizat o a doua operatie de transplant hepatic, in premiera nationala, dupa ce duminica, echipa condusa de prof. dr. Irinel Popescu, seful Clinicii de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic, a reusit operatia de impartire a unui ficat intre doi adulti vii. Este vorba despre un transplant hepatic incrucisat, mamele a doua fetite donând o parte de ficat copilului celeilalte, tehnica aplicata in România numai in cazul transplantului renal.
          
          Cu toate acestea situatia transplantului de organe in tara noastra nu este foarte roza. Dupa rezultate promitatoare si o mediatizare intensa, ceea ce pare sa ajute la schimbarea de mentalitati si la salvarea cât mai multor vieti, chirurgia transplantului se afla într-o criza progresiva. Aceasta a fost concluzia unui recent simpozion, cu tema „Problema donatorului si donarii de organe în România”, organizat de Asociatia Româna pentru Studiul Ficatului si Asociatia Romtransplant.
          
          Cifre negre
          în domeniul transplantului de ficat, în 2002 au fost 13 donatori, în timp ce anul acesta au fost doar sase. În consecinta, programul de transplant a acoperit numai 15 la suta din necesitati.
          desi costul unui singur transplant de ficat în România este de 60.000 de dolari, suma cea mai mare repartizata Spitalului Fundeni, de exemplu, pentru operatiile de transplant pe un an a fost de 200.000 de dolari.
          în 2002 la Spitalul Clinic Fundeni s-au efectuat 83 de transplanturi renale si 16 de ficat, finantarea fiind asigurata doar pentru trei-patru hepatice si 10-15 renale. Acest fapt se reflecta în datoriile unitatii.
          anual se pot face 1500 de transplanturi, dar în realitate, din motive financiare, se fac doar 150-170.
          tratamentul medicamentos post-transplant este greu de procurat si costisitor iar pacientii trebuie internati periodic pentru a-si continua tratamentul.
          pe teritoriul întregii tari sunt 5.000 de persoane care necesita dializa. În timp ce pentru un dializat se cheltuiesc 10.000 de dolari pe an, pentru un transplantat renal costul este de numai 15.000 de dolari, iar calitatea vietii pacientului dupa transplant este mai buna decât dupa dializa.
          în unele judete nu se plateste medicatia post-transplant si se recomanda pacientilor sa reintre în programul de dializa. Exista însa riscul ca, fara asigurarea tratamentului post-transplant, pacientii sa moara, ceea ce înseamna ca transplantul a fost inutil.
          
          Exista solutii?
          
          Ministerul Sanatatii sustine ca da. Primul lucru care ar duce la corectarea situatiei ar fi legat de raportarea corecta din teritoriu catre minister a listelor de asteptare în vederea transplantului, precum si a situatiei medicale a persoanelor care au beneficiat de transplant. Astfel, bugetul alocat transplantului de organe ar putea fi mai aproape de realitate iar strategia desfasurarii acestei activitati ar putea fi pusa la punct.