Osteoporoza un semn de batrânete?

          Osteoporoza este o problema de sanatate care, datorita faptului ca în ultimii ani s-a înscris pe lista subiectelor destul de frecvent mediatizate, s-a transformat într-o „sperietoare”. Multe scrisori sosite la redactie dovedesc acest lucru si, nu întâmplator, semnatarii (femei, dar si barbati, deopotriva!) sugereaza abordarea subiectului mai în detaliu.

          Osteoporoza este o problema de sanatate care, datorita faptului ca în ultimii ani s-a înscris pe lista subiectelor destul de frecvent mediatizate, s-a transformat într-o „sperietoare”. Multe scrisori sosite la redactie dovedesc acest lucru si, nu întâmplator, semnatarii (femei, dar si barbati, deopotriva!) sugereaza abordarea subiectului mai în detaliu.
          
           Ce este osteoporoza?
          
           O boala a scheletului, cauzata de factori multipli si caracterizata printr-o pierdere de masa osoasa si alterarea micro-arhitecturii scheletice, ce predispune la fracturi „inexplicabile”, care nu sunt neaparat consecinta unor traumatisme. Oasele par „de sticla”, usor de fisurat, cele mai vulnerabile fiind vertebrele, oasele lungi ale mâinilor si picioarelor, ale umerilor, precum si coastele.l Cea mai comuna forma de osteoporoza se înregistreaza la femeile trecute de vârsta menopauzei.
          
           Motivul!?
          
           Accelerarea excesiva si prelungita a resorbtiei (involutiei) osoase ce urmeaza încetarii secretiei de hormoni estrogeni, specifica perioadei de menopauza.l Exista însa si o osteoporoza de involutie, care este legata, în mod firesc, de procesul de îmbatrânire. Aceasta poate aparea la ambele sexe, manifestându-se clar în special dupa vârsta de 75 de ani si se datoreaza unui dezechilibru subtil, prelungit, între rata resorbtiei osoase si cea a formarii osoase. De fapt, între tipul I de osteoporoza (de menopauza) si tipul II (de involutie datorata vârstei) exista o strânsa legatura, îndeosebi în cazul femeilor.l Cu o incidenta mai scazuta, exista si osteoporoza idiopatica – apare la femei în preajma menopauzei iar la barbati înainte de 70-75 de ani. Aceasta forma de osteoporoza nu este asociata cu factorii de risc cunoscuti ce predispun la pierderea masei osoase; de altfel, deocamdata, cauzele sunt necunoscute.l O forma rar întâlnita este osteoporoza juvenila. Apare la unii copii în perioada prepubertara, severitatea bolii fiind variabila de la caz la caz. Se manifesta prin fragilitatea oaselor, predispuse la fracturi nejustificate, dar, dupa etapa pubertatii, problema poate sa dispara de la sine. Cauzele sunt, de asemenea, necunoscute.lOsteoporoza secundara este, la rândul ei, demna de luat în calcul, aceasta forma de pierdere de masa osoasa fiind în general severa si datorata unor boli preexistente (artrita reumatoida, boli hepatice, boli renale cronice, sindroame de malabsorbtie, hipertiroidism etc.), care necesita diferite tratamente medicamentoase specifice (mai ales exces de corticosteroizi).
          
          Care sunt categoriile cele mai vulnerabile?
          
           Desi la nivelul perceptiei generale exista tendita de a considera ca osteoporoza este o boala care afecteaza exclusiv sexul feminin, adevarul e ca nici barbatii nu sunt exclusi de la aceasta problema de sanatate. E drept ca în procent mult mai mic – 5-15% fata de 30-40% cât este procentul în rândul femeilor. Doar în ceea ce priveste osteoporoza secundara (consecinta a bolilor cronice si a tratamentelor medicamentoase îndelungate) rata este aproape egala – 5-10% la ambele sexe. Iar în ceea ce priveste vârsta, cu exceptiile amintite, înregistrate printre adolescenti, persoanele vârstnice sunt cele mai afectate.
          
           Cum se manifesta?
          
           Desi semnele aparitiei unei osteoporoze pot fi aparent confundate cu cele ale altor suferinte fizice, la o examinare competenta si complexa din partea medicului, diagnosticul se pune fara nici un dubiu. Durerile lombare acute sau cronice, tendinta de deformare a coloanei vertebrale (cifoza sau scolioza), fracturile netraumatice, pierderea exagerata si rapida în înaltime etc. pot fi considerate semnale de alarma în ceea ce priveste instalarea osteoporozei. Exista factori de risc preponderent? Desigur. În primul rând, acestia tin de tipul de alimentatie si îsi au originea înca in perioada de copilarie. Hrana saraca în calciu si vitamina D, permanentizata, deschide portile acestei boli. Acestora li se asociaza lipsa de miscare, stilul sedentar de viata. Alcoolul, tigarile si cafeaua contribuie si ele în mod negativ. Excesul de medicamente (corticosteroizi, substitute cu hormoni tiroidieni în exces, administrare pe termen lung de heparina, diuretice, anticonvulsive etc.) constituie un alt factor de risc important. Si, nu în ultimul rând, sunt de luat în considerare factorii genetici (familiali) – o zestre ereditara de masa osoasa sub nivelul normal la maturitate (o fragilitate a oaselor mostenita), cu tendinta de degradare o data cu înaintarea în vârsta. Se poate trata? Desi cercetarile asupra osteoporozei nu se bucura de o „traditie” de decenii, rezultatele studiilor întreprinse în ultimii ani au furnizat medicinii modalitati deosebit de performante de prevenire, diagnostic si tratament al acestei boli. Procedeele de diagnostic, de exemplu, nu sunt traumatizante, nici invazive; ele se bazeaza în special pe teste speciale de imagistica – radiografii (capabile sa puna în evidenta modificari precoce, de tipul cresterii dimensiunii spatiilor intervertebrale, compresiuni vertebrale, fisuri ori fracturi non-traumatice, densitatea minerala osoasa etc.), precum si pe dozari endocrinologice în masura sa releve eventualele tulburari ale mecanismului de formare de substanta osoasa. Biopsia este rareori practicata si asta numai în cazul în care se vizeaza excluderea presupunerii ca ar exista o alta boala metabolica osoasa.
           Tratamentul pentru osteoporoza este de obicei ambulator, indicatiile de internare practicându-se doar pentru dureri lombare acute, mai ales cele cauzate de fracturi vertebrale sau pentru tratamentul de urgenta al fracturilor severe. Pe lânga medicatia recomandata de medic (în functie de particularitatile fiecarui caz), pacientii sunt sfatuiti sa tina seama si de respectarea unor masuri generale. În primul rând, dieta: de restrictie, când greutatea corporala este mai mare decât cea normala; cu aport de calciu de 1500 mg/zi si vitamina D 600-1000 UI/zi; cu evitarea aportului excesiv de proteine si fosfor. Totodata, se recomanda modificarea stilului de viata: mersul pe jos pe o distanta de 1,5 km de doua ori pe zi si, daca e posibil, practicarea înotului; evitarea exercitiilor si a manevrelor care cresc fortele de compresiune si efortul mecanic asupra coloanei vertebrale si a oaselor periferice; evitarea caderilor, a torsiunilor, a traumatismelor puternice.
           Ca urmare a tratamentului, s-a constatat ca manifestarile osteoporotice se stabilizeaza la aproximativ 70% dintre pacienti. Neglijata, osteoporoza poate avea si repercusiuni dramatice; statisticile arata ca 20-30% dintre fracturile femurale conduc la invaliditate cronica si, datorita complicatiilor, chiar la moarte prematura.