Pro si contra      Aspirina      

          Dupa cum se stie, una dintre marile calitati ale aspirinei consta în actiunea ei anticoagulanta, motiv pentru care se recomanda în prevenirea bolilor cardiovasculare, precum si a consecintelor nefaste ale acestora. Altfel spus, aspirina diminueaza riscul formarii de cheaguri de sânge în interiorul arterelor si venelor.

          Dupa cum se stie, una dintre marile calitati ale aspirinei consta în actiunea ei anticoagulanta, motiv pentru care se recomanda în prevenirea bolilor cardiovasculare, precum si a consecintelor nefaste ale acestora. Altfel spus, aspirina diminueaza riscul formarii de cheaguri de sânge în interiorul arterelor si venelor. De fapt, aspirina blocheaza formarea unei substante care ajuta plachetele sangvine sa se lipeasca între ele si sa formeze cheaguri sangvine. De aceea, medicii recomanda adesea pacientilor lor, în cadrul tratamentului, administrarea zilnica de aspirina, cu rol în prevenirea infarctului si accidentelor vasculare cerebrale.
          De curând însa, un grup de cercetatori canadieni au constatat ca exista persoane care manifesta o anumita rezistenta la actiunea anticoagulanta a aspirinei, ceea ce ar însemna ca se amagesc folosind acest medicament. Rezultatele studiului, aparute recent în publicatia de specialitate a Asociatiei americane a inimii (American Heart Association), sunt uimitoare, de vreme ce pretind ca de fapt aproape trei sferturi din pacienti sunt mai mult sau mai putin rezistenti la aspirina si la efectul ei benefic. În cazul lor, administrarea regulata de aspirina nu numai ca nu ajuta la blocarea substantei implicate în formarea cheagurilor de sânge, dar chiar îi expune de 3,5 ori mai mult riscului de a face un infarct. Cercetatorii au analizat esantioanele de urina recoltate de la 5529 de pacienti cardiovasculari, încercând sa identifice un metabolit care contribuie la blocarea substantei care permite formarea cheagurilor. Concluzia? Prezenta acestui produs în urina era mai mare la cei care luau aspirina decât la cei care nu se aflau sub acest tratament, însa din punct de vedere „cantitativ” existau variatii semnificative de la individ la individ, desi doza zilnica de aspirina administrata era identica. Cu alte cuvinte efectul anticoagulant al aspirinei nu este egal pentru toti bolnavii. La ce poate folosi aceasta constatare a medicilor canadieni? Pe de-o parte la necesitatea punerii la punct a unui test de urina menit sa arate daca/sau în ce masura pacientul este rezistent la aspirina. Astfel s-ar înlatura posibilitatea administrarii „în gol”, „inutil” a aspirinei. Pe de alta parte, rezultatele studiului denota necesitatea elaborarii si a altor metode de tratament anticoagulant.
          Dar pâna atunci, profesori reputati de la clinici americane de cardiologie au simtit nevoia sa-si spuna deopotriva parerea, în sensul sustinerii importantei aspirinei în tratamentul anticoagulant. „Daca la cel putin 25% din pacienti riscurile cardiovasculare sunt în mod cert diminuate, e normal sa continuam sa folosim aspirina”, a declarat de exemplu dr. Rose Marie Robertson, profesor la Universitatea Vanderbilt din Nashville (Tennessee). „Din pacate – a mai precizat aceeasi sursa – nu tuturor pacientilor li serecomanda acest tratament cu aspirina.”
          
          Aspirina si cancerul de prostata
          
          Daca aceasta afirmatie s-ar dovedi 100% adevarata, s-ar putea spune ca stiinta medicinii a mai câstigat un pilon de baza în lupta cu bolile. Dar, deocamdata, e vorba doar de concluziile, ce-i drept încurajatoare, ale cercetatorilor de la Mayo Clinic din Rochester Franta, care, timp de cinci ani si jumatate, au monitorizat starea de sanatate a 1400 de barbati cu vârste de 65 de ani sau mai mult. Patru din zece subiecti au primit câte un comprimat de aspirina în fiecare zi, pe parcursul întregului studiu, iar altor voluntari nu li s-a administrat nici un tratament. Rezultatul a fost ca numai 4% dintre pacientii care au luat aspirina au dezvoltat un cancer de prostata, în comparatie cu 8% în lotul lipsit de tratament cu aspirina. Asta ar însemna ca barbatii ar trebui sa recurga sistematic la aspirina sau la un alt medicament din gama antiinflmatoarelor non-steroidiene? „De vreme ce rezultatele cercetarilor complementare pe care le întreprindem nu sunt înca definitivate – a declarat conducatorul studiului – nu putem sa ne permitem sa facem aceasta recomandare. Dar foarte curând vom raspunde la aceasta întrebare, fara nici o ezitare.
          Cancerul de prostata este cea mai frecventa boala neoplazica la barbatii de peste 50 de ani.
          Alaturi de cancerul bronho-pulmonar, reprezinta a doua cauza de deces prin cancer