Multa vreme s-a considerat ca memoria pe termen lung reprezinta un fel de capcana in care amintirile noastre raman inchise pentru totdeauna. Totusi, cercetarile psihologului britanic Karin Nader au spulberat aceasta certitudine. El a descoperit ca, in momentul rememorarii unui eveniment traumatizant, amintirea redevine vulnerabila, adica susceptibila de a fi alterata inainte sa fie depozitata din nou, sau „reconsolidata” in memoria pe termen lung.
In cazul sobolanilor de laborator, se pot neutraliza atunci reminiscentele traumatismului, prin injectarea unui medicament in amigdala (zona a creierului unde sunt inmagazinate amintirile referitoare la senzatia de frica). Acest medicament blocheaza sinteza proteinelor responsabile de „reconsolidarea” amintirilor. Realizarea respectiva venea sa promita mari succese in tratarea persoanelor suferinde din cauza sindromului de stres post-traumatic. Ramanea insa in picioare o problema cruciala: daca se atenueaza intensitatea unei amintiri dureroase, consecinta a unei catastrofe naturale sau a unei agresiuni, de pilda, celelalte amintiri, direct asociate celei tratate, nu cumva risca si ele sa fie afectate?
Raspunsul profesorului K. Nader a fost facut public in urma cu o luna: amintirile nu sunt izolate unele de celelalte. Daca o persoana si-a vazut parintii murind intr-un accident rutier, ea isi va aminti probabil ca in ziua tragediei purta pantaloni rosii, detaliu in masura sa-i aminteasca de alt moment al vietii sale, cum ar fi o aniversare, cand i s-au facut cadou acei pantaloni. Dar, spre deosebire de amintirea direct legata de accident, cea indirecta – a aniversarii – nu va fi deteriorata la evocarea traumatismului.
Pentru a explica fenomenul, prof. Nader sugereaza ca cele doua tipuri de amintiri sufera conexiuni cerebrale diferite, atunci cand sunt scoase la suprafata. Evident, neutralizarea unei amintiri nu inseamna eliminarea ei completa, ci diminuarea fortei sale, concluzie care contrazice alte teorii, mai mult sau mai putin stiintifice. Ceea ce ar trebui sa retina omul obisnuit din toate aceste controverse si teste este ideea – pozitiva – ca o trauma psihica nu ne condamna la suferinta pe viata, caci, atunci cand memoria selectiva isi intra in rol, impactul de moment al faptelor traite va fi slabit in mod considerabil.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii