Când a fost conceput „proiectul” organismului omenesc, cu siguranta s-au dimensionat cu generozitate unele organe si au fost înzestrate cu rezerve semnificative de capacitate. Sistemul renal este un exemplu elocvent în acest sens; într-un anumit sens, poate chiar mai bun decât daca vorbim despre alte organe-pereche, cum sunt ochii sau urechile.
Astfel, în caz ca anumite boli grave impun ca unul dintre rinichi sa fie îndepartat, pacientul va putea trai doar cu un rinichi în functiune. Mai mult decât atât, rezerva de capacitate este atât de acoperitoare, încât pacientul ramas fara un rinichi se descurca si cu doar o jumatate din capacitatea de functionare a singurului rinichi ramas (practic, doar un sfert din normal).
Sugestiv este si faptul ca se înregistreaza multe cazuri în care un donator îsi ofera rinichiul spre a fi implantat în organismul unui suferind de o boala grava a sistemului renal. O astfel de argumentatie se potri-veste si în cazul ficatului. Medicina poate preleva o portiune din ficatul unui alt om pentru a fi grefata unui bonav, care nu are alta solutie. Se stie ca ficatul este un organ care se regenereaza.
În aceeasi idee, o rezerva exista si în aparatul respirator. În situatia în care chirurgul a fost nevoit sa scoata unul dintre plamâni, afectat iremediabil, pacientul va trai multumitor doar cu un plamân în functiune. Alti bolnavi se descurca chiar si daca o parte din tiroida a fost îndepartata.
Daca nodulii sunt prea mari si cresc în continuare, se decide ca o portiune a tiroidei sa fie scoasa, dar este recomandabil ca o parte din glanda sa ramâna, totusi. Pacientul va compensa secretiile scazute ale glandei tiroide luând hormoni tiroidieni de sinteza, din sertarul cu medicamente, si asta toata viata.
Una dintre problemele majore legate de sanatate o constituie, de exemplu, aparitia unui cancer la laringe. O raguseala care nu trece, chiar si dupa un tratament de trei-patru saptamâni, da alarma ca poate fi vorba de un cancer laringian. De aceea, operatia trebuie facuta în fazele incipiente. Astfel, se poate îndeparta doar o portiune a laringelui si sa ramâna restul. Daca boala este deja avansata si trebuie scos tot laringele, omul nu mai poate vorbi si se hraneste printr-un tub implantat în gât.
Iata asadar ca si laringele are o rezerva de capacitate, din moment ce-si va îndeplini rolul având o portiune extrasa de chirurgul orelist. Si putem avansa în relevarea capacitatilor nebanuite ale organismului nostru.
Spre exemplu, o rezerva în functionare se constata si la colon. Intestinul gros are o lungime de circa 1,7 metri. În cazul nefericit ca a aparut o tumora, se taie din colon pâna se ajunge la tesut neinvadat, si apoi pacientul traieste având colonul mai scurt decât e normal.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii