În anul 1900, China se afla într-o perioada de tensiuni extreme interne si externe, care au culminat cu Rebeliunea Boxerilor.
Evenimentele au luat o turnura decisiva pe data de 18 iunie 1900, când autoritatile imperiale au intrat într-o faza deschisa de conflict cu prezenta straina din Beijing, marcând începutul escaladarii violentelor împotriva diplomatilor, misionarilor si comunitatilor occidentale.
În centrul puterii politice se afla Împarateasa-vaduva Cixi, o figura dominanta si controversata a dinastiei Qing. Pe fondul slabirii autoritatii imperiale si al presiunii crescânde exerci-tate de puterile occidentale, miscarea secreta xenofoba cunoscuta sub numele de „Boxeri” a câstigat sprijin si influenta.
Membrii sai considerau prezenta straina si misionarii crestini responsabili pen-tru declinul Chinei si au început atacuri tot mai violente. Dupa 18 iunie 1900, situatia a degenerat rapid. Diplomatii straini si familiile lor s-au refugiat în cartierul le-gatiilor din Beijing, unde au fost supusi unui asediu intens.
În acest context, au existat ordine ale curtii imperiale care au constituit un sprijin direct pentru expulzarea sau chiar eliminarea influentei straine, influenta malefica a împaratesei Cixi devenind evidenta.
Istoricii sustin ca împarateasa ar fi actionat sub presiunea curentelor politice interne si a perceptiei ca puterile straine amenintau supravietuirea dinastiei Qing.
Criza a culminat cu interventia Aliantei celor Opt Natiuni, care a pus capat asediului, dar a lasat în urma pierderi umane majore si consecinte politice severe pentru China, inclusiv despagubiri grele si slabirea autoritatii imperiale, ceea ce va duce în cele din urma la instaurarea republicii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii