Asa se explica faptul ca la 18 ani comportamentul este emotional. Dezvoltarea fiintei umane nu se face dupa o dreapta ordonata, lineara, ci se face prin salturi. Se fac o serie de activari pe care fiinta umana în dezvoltare trebuie sa le depaseasca.
Putem sa dam exemple. Nasterea este un proces care se petrece într-un interval definit de timp. (Vorbim despre o nastere normala.) De asemenea dezvoltarea copiilor pâna la 7 ani. Se stie foarte bine ca vârsta de 7 ani pentru scolarizare nu a fost aleasa întâmplator. Pâna la 7 ani copilul nu poate fi atent. Capacitatea de atentie concentrata a copiilor este normal deficitara fata de standardele de atentie ale unui adult, de exemplu. Din aceasta cauza, neputând fi atent în clasa copilul este pur si simplu terorizat, iar creierul pus în situatia de a-si reduce dezvoltarea sau a face psihomecanisme gresite de reglare, de coordonare, de dirijare a adaptarii în functie de conditiile de mediu. Daca exista însa si copii care pot merge de la 5 ani la scoala, aceasta nu face decât sa întareasca regula. Vârsta de 7 ani este vârsta cea mai potrivita de a merge la scoala pentru majoritatea copiilor. Orice fel de educator de copil de gradinita, stie ca la gradinita copilul nu este constrâns sa stea în banci, în schimb la scoala se întâmpla acest lucru si copiilor li se cere sa fie atenti în conditiile în care între 5 si 7 ani se produce saltul. Sunt si unii copii cu tulburari de concentratie a atentiei pâna la 8 ani. De asemenea, un alt salt pe care îl face fiinta omeneasca – cel de trecere de la copilarie la vârsta adulta – este pubertatea. La femei este definita clar de aparitia menahei. La baieti pubertatea se instaleaza cu 1-2 ani mai târziu. Dat fiind faptul ca dezvoltarea în trepte continua, nu este deloc o greseala sa se dezvolte memoria în copilarie. Este neaparata nevoie de memorie pentru ca nici o alta fiinta umana nu se poate integra în mediu decât daca au memoria foarte bine pusa la punct. Memoria se poate dezvolta, se poate antrena. Sigur ca în anumite limite fata de dotarea naturala, dar se poate câstiga cu memoria foarte mult, daca este antrenata în copilarie. Si aceasta memorie este elementul fundamental pe toata viata. Ea reprezinta aportul de informatii ale mediului exterior fata de fiinta în dezvoltare.
Procesul de dezvoltare a memoriei este deosebit de important pentru om, care nu trebuie sa se plictiseasca de viata. De altfel o alta definitie a vietii ar fi aceea ca este un permanent schimb de informatii între mediu si fiinta genetic structurata. în momentul în care aportul de informatii este absurd, nu-si mai gaseste rasunet în sistemul receptor viu, atunci viata practic înceteaza. Încetarea vietii poate fi si ca o rupere între fiinta si mediu. Capacitatea de memorare trebuie sa continue pâna pe la 18-19 ani, când la fiinta umana apar „rudimentele" de judecata si de gândire. Pâna atunci fiinta umana traieste cu gândurile altora, pe care le memoreaza, cu judecatile parintilor si profesorilor, pe care fiinta tânara le învata. Le memoreaza, dar nu poate face ansambluri stabile de evenimente, de lucruri care sa aiba semnificatie personala. Din aceasta cauza este indicat ca învatamântul preuniversitar sa tina seama de aceste particularitati de dezvoltare ale fiintei umane si nu sa reduca cantitatea de cunostinte din liceu, ci dimpotriva sa o accentueze scotând bineînteles din programa lucruri care nu mai au semnificatii. În stiintele vietii în ultimii 30-40 de ani s-au acumulat o multime de date care le dau la o parte pe cele care s-au dovedit a fi cunostinte eronate. Nici într-un caz nu trebuie renuntat la un numar tot mai mare de cunostinte pentru ca scoala are menirea sa dirijeze acest mod de instruire a copiilor pe jaloane prestabilite si binecunoscute de catre profesionisti. Si Ministerul Educatiei are menirea sa încurajeze aceasta activitate a corpului profesoral. Sa nu apelam la dezvoltarea de judecata si de gândire la copii înainte de 18 ani. Este poate exagerat, dar nu prea mult ceea ce afirm acum: la 18 ani comportamentul este emotional.
Comentarii