In lumea actuala o caracteristica specifica este sciziunea între eros si sexualitate. Omul modern nu mai are timp de reflectie, traieste prea mult în prezent, trebuie sa posede imediat, fara a astepta ca atractia fizica sa aduca si iubirea.
A avea o fiinta fara sa o iubesti, dintr-un reflex conditionat format, determina o insatisfactie esentiala. De aceea este atât de dificila întâlnirea unui partener compatibil. Femeile si barbatii rareori se întâlnesc într-o unitate stabila si armonioasa. Omul si-ar dori pentru totdeauna caldura protectiei materne. Dar, pentru ca întoarcerea este imposibila, trebuie sa înfrunte realitatea exterioara si existenta celorlalti. Exista lupta pentru diferentiere, dar si pentru individualizare. A continua sa gândesti si la vârsta adulta ca exista o fiinta speciala pentru tine, capabila sa-ti ofere neconditionat si nelimitat afectiune, si pe care nu ai întâlnit-o înca îti creeaza o dispozitie deosebit de angoasanta. De aici si sentimentul ca nu esti suficient iubit si nimeni nu merita dragostea ta. De aceea, ca si eroul mitologic, trebuie sa ai curajul de a te confrunta cu necunoscutul; eul trebuie sa se elibereze de încatusarea materna si, dupa un periplu initiatic, sa revina la sinele propriu, la barbatul adevarat care poate sa iubeasca pentru a fi iubit. Fiecare om are nevoie de vise si de visare. Dar exista persoane care încearca sa permanentizeze dorinta întâlnirii partenerului ideal. Acesta este un bun artificiu de revalorizare a eului propriu si de echilibrare interioara.
Nu putem vorbi de eros fara sa tinem seama de dorinta. Acolo unde este dorinta, apare implicit nevoia de satisfacere a ei. Sentimentul de satisfactie si plenitudine ni-l ofera numai unirea armonioasa între cele doua forme ale erosului, sexualitatea fizica si iubirea spirituala. Daca una dintre ele este nesatisfacuta, echilibrul dispare, iar lupta dintre „sexe" este deschisa.
Comentarii