Un copil care se descurca singur este un vis, ii avertizeaza psihoterapeutul francez Etty Buzyn pe parinti. In plus, ii avertizeaza ca un copil nu este un mic adult. De cele mai multe ori parintii cer prea mult: sa-si aranjeze camera, sa ramâna singuri acasa, dupa ce se intorc de la scoala sa-si faca lectiile nesupravegheati.
Adesea surmenati, parintii pretind de la copiii lor prea mult: doresc sa faca totul singuri. La scoala, de asemenea, se doreste sa se descurce singuri, autonomia fiind un criteriu de evaluare. In ciuda faptului ca nu poti obliga un copil sa fie "mare". La fel cum nu poti obliga un copil sa mearga sau sa vorbeasca prea devreme. El nu este un mic adult; pentru a creste are nevoie de timp. Atunci când pretentiile adultilor corespund vârstei, copilul se simte entuziast si sigur pe el. Dar, daca pare putin motivat si trist, este posibil ca exigentele parintilor sa fie in dezacord cu gradul de maturizare a copilului. De exemplu, daca un copil de 8-9 ani trebuie sa stea câteva ore singur, initial va fi lasat singur in casa doar o jumatate de ora. Pe masura ce capata incre-dere, se creste durata intervalului de timp.
Exista insa si tipul de copil descurcaret. Pentru a le face pe plac parintilor, le satisface exigentele si se comporta ca un matur. Pretul este insa enorm. Lipsit de sustinerea unui adult, acest gen de copil poate ascunde fragilitatea si chiar suferinta. Unii dintre ei sunt foarte agitati, dorm prost iar la adolescenta, devin pasivi si necomunicativi. Pentru a creste, ne avertizeaza dr. Erry Buzyn, un copil are nevoie sa fie protejat; fara baze afective solide, el este vulnerabil. Rolul parintilor este esential. Când un copil invata sa mearga, parintii amenajeaza locuinta pentru a-l feri de pericole si il tin de mâna. Copilul are nevoie de securitate fizica si afectiva tot timpul, nu numai la primii pasi. Parintii, cunoscând riscul, trebuie sa-l incurajeze si sa-i recunoasca eforturile. Dorinta de a merge prea repede, poate impiedica dezvoltarea si conduce la pierderea increderii in fortele proprii. Ritmul unui copil nu este identic cu cel al adultului. Daca la 3 ani micutul nu stie sa-si imbrace canadiana, este inutil sa va enervati. Mai bine ar fi sa-l invatati cum sa procedeze si sa-l incurajati. Copilul se va simti in siguranta, protejat si va reusi "performanta" de a se imbraca. Parintii nu trebuie sa confunde insa protectia normala a copilului cu protectia exagerata, când micutul nu este lasat sa faca "mici zboruri", de recunoastere, folosind propriile "aripi". Cocolosit, tinut izolat, fara prieteni de joaca, prost integrat, copilul nu va fi bine pregatit pentru a infrunta lumea exterioara si va suferi din acest motiv. Pentru a creste, are nevoie de masura: nici prea multa, nici prea putina autonomie. Nu trebuie uitat nici faptul ca un copil, inainte de a se descurca in lumea exterioara, trebuie sa se simta bine in lumea sa interioara. Astfel, atunci când el spune "Eu singur", trebuie sa intelegem "Ajuta-ma, pentru a face singur".
Comentarii