La Muzeul de Istorie Militara al Fortelor Armate Germane din Dresda, este expus un bizar submarin de fier. Construit în 1850, acest vas de pionierat, numit Brandtaucher, are distinctia de a fi primul submarin german construit vreodata si cel mai vechi submarin supravietuitor din lume.
În ciuda faptului ca s-a scufundat în timpul testarii sale publice, Brandtaucher ofera o privire fascinanta asupra primelor inovatii în materie de navigatie subacvatica si tehnologie militara. Submarinul a fost proiectat de Wilhelm Bauer, un inginer german nascut la Dillingen, în Regatul Bavariei.
În calitate de inginer de artilerie în timpul razboiului germano-danez (1848-1852), Bauer a remarcat usurinta cu care marina daneza a blocat coasta prusaca. Aceasta experienta l-a inspirat sa dezvolte o nava submersibila capabila sa sparga astfel de blocade.
Printre primele submarine de succes se numara cel proiectat de olandezul Cornelius Drebbel pentru regele Iacob I al Angliei în 1620. Submarinul lui Drebbel, construit din lemn si propulsat de vâsle, putea sta sub apa timp de câteva ore.
În 1776, David Bushnell a construit „Turtle”, un dispozitiv în forma de ou, actionat manual, care se putea deplasa sub apa folosind elice pentru propulsie. În timpul Razboiului de Independenta american, „Turtle” a fost folosit fara succes împotriva unei nave engleze. Bauer a început sa studieze hidraulica si constructia de nave.
Bauer s-a întors în Bavaria în 1849 si si-a prezentat inventia unei comisii militare, însa aceasta a respins proiectul. Fara sa se descurajeze, a plecat în nordul Germaniei si s-a alaturat armatei din Schleswig-Holstein, care s-a aratat interesata de proiect si i-a cerut sa îl dezvolte în continuare si sa construiasca un model.
Bauer a construit un model functional al submarinului sau, dar armata tot nu a fost dispusa sa plateasca pentru realizarea acestuia, ceea ce l-a obligat pe Bauer sa caute finantare privata. A reusit sa strânga niste bani si, împreuna cu inginerul August Howaldt, a început constructia. Dar lipsa de fonduri suficiente i-a fortat pe Bauer si Howaldt sa faca mai multe compromisuri semnificative la proiectul initial, cum ar fi reducerea grosimii peretilor si eliminarea rezervoarelor de balast. În schimb, apa a fost lasata sa se adune în interiorul corpului navei, sub podeaua principala, si se deplasa relativ liber în aceasta zona atunci când nava îsi schimba orientarea.
Acest defect de proiectare a dus la o instabilitate semnificativa, care a contribuit probabil la pierderea navei. Brandtaucher avea o lungime de 7 m si o greutate de aproximativ 70 de tone. Era propulsat de doi marinari care învârteau o roata mare cu mâinile si picioarele. Cel de-al treilea membru al echipajului, pozitionat la pupa submarinului, actiona cârmele si alte comenzi. Brandtaucher a fost proiectat pentru a ataca navele inamice.
Pe 1 februarie 1851, a fost organizata o demonstratie în portul Kiel. În interiorul submarinului se aflau Bauer, tâmplarul Friedrich Witt si fierarul Wilhelm Thomsen. Primele minute au decurs bine, dar când Bauer s-a îndreptat spre cea mai adânca parte a bazinului portuar pentru a se scufunda, corpul submarinului a început sa aiba scurgeri, neputând rezista presiunii apei.
Submarinul a început sa se inunde si s-a scufundat încet pe fundul portului. Bauer si însotitorii sai si-au pastrat curajul si au asteptat sase ore, pâna când s-a infiltrat suficienta apa pentru a egaliza presiunea din interiorul ambarcatiunii scufundate. Acest lucru a permis deschiderea trapei, iar cei trei marinari au reusit sa iasa la suprafata.
Epava navei Brandtaucher a fost recuperata în 1887 si este expusa în prezent la Muzeul de Istorie Militara al Bundeswehr din Dresda.
GABRIEL TUDOR
Comentarii