Eveniment epocal în istoria Europei, întelegerile dintre marile puteri continentale denumite „Concertul Europei” s-au produs dupa foarte agitata domnie a lui Napoleon Bonaparte. Cronologic, înainte de stabilirea noilor principii ale relatiilor internationale pe continent s-a desfasurat Congresul de la Viena. Acesta a fost de fapt o conferinta prelungita a ambasadorilor unor state europene, prezidata de omul de stat austriac Klemens von Metternich. Congresul a durat din septembrie 1814 si pâna în iunie 1815, finalizându-se cu o saptamâna înainte de înfrângerea definitiva a lui Napoleon la Waterloo, la 18 iunie 1815.
Stategia echilibrului puterilor
Patru mari puteri europene au fost promotoarele conceptului de „Concert al Europei”, adica al strategiei prin care echilibrul puterilor trebuia realizat pentru a descuraja ambitiile vreunei stat asupra altuia. Dar initiativa istorica a Austriei, Prusiei, Rusiei si Regatului Unit avea si un alt substrat istoric de mare importanta. Astfel, în perioada de la declansarea asa-numitelor Razboaie revolutionare franceze (1792) si pâna la exilarea lui Napoleon pe Insula Elena (1815), pe continentul european au fost numai conflicte militare aproape fara întrerupere. Simultan, liberalismul promovat de revolutionarii francezi si executarea regelui si reginei Frantei periclitau linistea monarhiilor din Europa. Influenta Revolutiei Franceze putea fi fatala pentru toate regatele si imperiile continentului.
„Quadrupla Alianta”, care a învins Primul Imperiu Francez, a fost reprezentata de mari personalitati ale timpului: Klemens von Metternich, tarul Alexandr I si lordul Castlereagh. Schimbarea politicii externe a Frantei a permis alaturarea acesteia în 1818 prin eforturile diplomatice ale lui Charles Maurice de Talleyrand-Périgord. Astfel, din 1818 Concertul Europei devenea o „Pentarhie” (cum o numeau germanii); alte denumiri erau „Restaurarea Europei” si „Epoca Metternich” (datorita influentei politice a cancelarului austriac, un conservator convins si un aparator al sistemului monarhic).
Cronologic, exista mai multe etape ale atingerii întelegerii finale a marilor puteri. Astfel, la 26 septembrie 1815 s-a înfiintat „Sfânta Alianta” care unea Prusia, Austria si Rusia. Regatul Unit s-a alaturat acestei aliante, pentru a forma Quadrupla Alianta, în acelasi timp cu semnarea celui de-al doilea Tratat de pace de la Paris, la 20 noiembrie 1815. „Quadrupla” a devenit „Quintupla” odata cu alaturarea Frantei (1818). Trebuie amintit faptul ca s-a pornit de la o initiativa a tarului Rusiei Alexandr I (Sfânta Alianta), care însa n-a fost agreata de papa Pius al VII-lea, sultanul Mahmud al II-lea si de printul regent britanic. În acelasi timp, trebuie subliniat ca acest Concert al Europei nu avea reguli scrise si nici institutii permanente. Dar au existat întâlniri periodice ale liderilor tarilor respective, pentru decizii de „calmare” a vreunei actiuni de periclitare a echilibrului politic.
Finalul previzibil
Ar fi fost prea frumos ca acel Concert al Europei, manifestat dupa „turbulentul Napoleon” sa dureze foarte mult. Evenimente istorice inevitabile precum Revolutiile de la 1848, Razboiul din Crimea, Unificarea germanilor, Unificarea Italiei si altele legate de degradarea Imperiului Otoman au erodat puternic „Concertul”. Practic, acesta a existat pâna la declansarea Primului Razboi Mondial, în 1914.
PAUL IOAN
Comentarii