Considerata a fi una dintre cele mai importante decizii luate vreodata in istorie, abolirea sclaviei in Statele Unite va ramane legata pentru totdeauna de numele lui Abraham Lincoln. Putini stiu insa ca presedintele american, desi dorea ca sclavii negri sa fie eliberati, s-a opus, initial, ramanerii lor pe pamant american.
I nca din 1854, cand era doar un avocat implicat in miscarea abolitionista, Lincoln propunea ca sclavii negri eliberati sa fie trimisi in Africa – mai precis in Liberia, tara intemeiata de fosti sclavi, pe coasta vestica a continentului african. Dupa ce a ajuns presedinte, el a inteles ca societatea africana n-ar fi permis ca un numar atat de mare de colonisti negri sa revina pe continentul de origine, asa ca a cautat o alta solutie, impreuna cu consilierii sai.
In 1861, in urma secesiunii statelor sudiste si a izbucnirii razboiului civil, Lincoln a venit cu o alta propunere: sclavii sa fie trimisi, imediat ce erau eliberati, in Panama sau alta tara din America Centrala, unde sa infiinteze colonii.
Ideea presedintelui era ghidata de ratiuni practice: administratia Statelor Unite nu avea posibilitatile financiare de a intretine sute de mii de sclavi eliberati si nici nu-si putea permite tensiunea sociala reprezentata de o masa atat de mare de someri.
Congresul sustinea, de asemenea, colonizarea, alocand in 1862 suma de 600.000 de dolari ca ajutor pentru facilitarea transportului sclavilor eliberati catre locatii precum Columbia, Brazilia sau insula St. Croix din Caraibe. Insa reprezentantii negrilor americani nu erau de acord cu asemenea propuneri. In discutia avuta la Casa Alba cu o delegatie a sclavilor eliberati, Lincoln le-a vorbit oaspetilor sai negri despre situatia existenta si a incheiat sustinand ca „ar fi mai bine pentru toata lumea sa fim separati” si adaugand ca refuzul de a intemeia colonii peste mari ar fi un act „extrem de egoist” din partea lor.
Spre sfarsitul aceluiasi an, in decembrie, presedintele s-a adresat Congresului si a cerut senatorilor sa aloce mai multe fonduri pentru colonizare, o varianta pe care, spunea el, „o sustin cu tarie”. Ideea colonizarii a fost inclusa si in prima varianta a Proclamatiei de Emancipare, insa avea sa fie eliminata pana la urma din textul final al acesteia, publicat la 1 ianuarie 1863.
Dupa emiterea Proclamatiei, presedintele nu a mai vorbit niciodata in public despre chestiunea colonizarii. Abia atunci proiectul a cazut definitiv, iar administratia Lincoln a incercat sa gaseasca solutii pentru integrarea sclavilor eliberati intr-o societate americana egalitarista.
Una aceste solutii a fost deschiderea posibilitatii unei cariere militare pentru sclavii eliberati. Cand Lincoln a acceptat, la 1 ianuarie 1863, ca sclavii eliberati sa imbrace uniforma militara a SUA, el a garantat un viitor comun al oamenilor de toate rasele in aceasta tara, deoarece niciun presedinte nu putea cere unui barbat sa lupte pentru patrie, ca apoi sa-i spuna ca el nu este cetatean al acelei patrii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii