Atacul de la Pearl Harbour a reprezentat unul dintre cele mai perfide actiuni din istoria omenirii, constituind insa motivul perfect, asteptat de presedintele american Roosevelt, pentru a determina Congresul sa decida in sfarsit intrarea in razboi.
Atacul, nu atat de surprinzator pentru guvernantii americani pe cat vor sa ne convinga unii istorici, a generat un val de ura fara precedent impotriva japonezilor. Dar un incident singular, aparent nesemnificativ, a determinat executivul american sa ia o masura absurda – internarea in lagare de concentrare a zeci de mii de cetateni americani de origine nipona.
Am auzit cu totii despre macabrele locuri unde au pierit, milioane de oameni in timpul celui de al doilea razboi mondial. Putini stiu insa ca si pe teritoriul american au existat lagare de concentrare. Si mai putini cunosc motivul pentru care ele au fost infiintate. Pentru a afla intreaga poveste, trebuie sa ne intoarcem in timp, in dimineata zilei de 7 decembrie 1941. Atunci a avut loc atacarea bazei militare americane din Hawaii, de la Pearl Harbour.
Printre aviatorii niponi aflati in primele randuri ale agresorilor se numara si locotenentul Shigenori Nishikaichi care, la bordul avionului sau de vanatoare Zero, fusese insarcinat cu escorta unei escadrile de bombardiere. La un moment dat, aparent de nicaieri a aparut o formatie de noua aparate americane de vanatoare P-36 AS care a incercat sa se infiltreze intre aeronavele inamice.
Curand, insa, americanii au fost coplesiti de numarul mare de avioane inamice, nu inainte de a dobori cateva dintre acestea. Printre aparatele lovite s-a numarat si cel al lui Nishikaichi, care, atins de un glont in rezervor, a inceput sa piarda combustibil. Acel banal glont va declansa un lant de eveniment ce vor face in final ca Statele Unite sa interneze, pentru tot restul razboiului, in lagare de concentrare aproape o suta de mii de oameni de origine nipona, in ciuda faptului ca erau cetateni americani.
Submarinele nu au mai ajuns
Pilotul japonez a incercat sa se indrepte cu toata viteza catre portavionul de unde se ridicase, cu mai putin de trei ore inainte dar si-a dat curand seama ca nu va putea ajunge acolo, din cauza pierderilor mari de combustibil. Pentru a nu risca sa se prabuseasca in ocean, el a decis sa respecte ordinul dat de comandanti, pentru situatii de urgenta, anume sa aterizeze pe una dintre insulitele nelocuite din arhipeleagul Hawaii, Niihau si sa astepte pe coasta nordica a acestuia sosirea submarinelor de recuperare.
Dar, apropiindu-se de acest mic petic de pamant, a avut surpriza sa vada ca serviciile nipone de spionaj se inselasera considerand ca insula este pustie. Cu doar un an inainte, regele Kamehameha al V-lea o vanduse unei bogate familii de fermieri americani, pe nume Robinson, ai carei membri se ocupau cu cresterea vitelor, oilor si cu apicultura, ajutati fiind de bastinasi adusi aici de pe principala insula a arhipeleagului. Nishikaichi a cautat un loc mai retras pentru a ateriza, dar nu a reusit sa redreseze avionul si acesta s-a infipt cu botul in pamant. Pilotul a scapat insa cu doar cateva rani minore dar a fost observat de un localnic, hawaianul Howard Kaleohano, care s-a grabit sa-l scoata din epava aparatului, pentru a-i da primul ajutor. Kaleohano, care nu avea habar despre atacul de la Pearl Harbour, i-a luat totusi pilotului arma din dotare si documentele personale si a incercat sa afle ce se intamplase. Dar pilotul vorbea foarte stricat engleza si atunci Kaleohano s-a grabit sa-l cheme pe un vecin, care se nascuse in Japonia.
Dupa ce a schimbat cu aviatorul cateva cuvinte, vecinul a ramas fara grai, de parca ar fi primit o veste ingrozitoare, si a refuzat sa mai ia parte la discutie, plecand precipitat din casa lui Kaleohano. Acesta nu si-a dat seama ce anume putuse sa-i sperie prietenul intr-un asemenea hal si a apelat la un alt locuitor al insulei, Yoshio Harada care, desi nascut in Hawaii si cetatean american, era de origine nipona si stia la perfectie japoneza, ca si sotia sa, Irene.
Nishikaichi le-a destainuit celor doi adevarul despre atacul asupra insulei Oahu si a cerut sa-i fie inapoiate arma si actele, solicitare respinsa insa. De teama, Harada nu a comunicat celorlalti insulari dramaticele noutati. Localnicii l-au inconjurat pe aviatorul japonez cu multa simpatie si ospitalitate, iar acesta s-a ospatat pe cinste, convins ca submarinul de salvare trebuie sa soseasca din moment in moment. De fapt, submarinele japoneze tocmai primisera ordin sa se intoarca in Pacific si sa intercepteze orice vas american iesit in cale.
O masura absurda
La caderea serii insa, locuitorii insulei au aflat de la radio despre atac si l-au arestat pe Nishikaichi, asteptand sosirea autoritatilor americane, pentru a-l preda acestora. Pana ca militarii americani sa soseasca, Nishikaichi a reusit insa sa-i convinga pe sotii Harada sa-i dea drumul, apeland la coarda sensibila a originilor stramosesti comune, la datoria fata de imparat, considerat de japonezi o persoana sacra. Cei doi au cedat si, punand mana pe pistolul japonezului si pe inca o pusca, l-au eliberat si s-au indreptat spre epava avionului, pentru a incerca sa ia legatura prin radio cu comandamentul japonez.
Observandu-i, Kaleohano si-a dat imediat seama ce se intamplase si a dat alarma. Taberele erau de-acum bine delimitate – de-o parte sotii Harada si Nishikaichi, de cealalta restul locuitorilor insulei, ramasi fideli autoritatilor americane. Kaleohano a aprins un foc pe cel mai inalt punct al insulei, atragand atentia autoritatilor, astfel incat un reprezentant al familiei Robinson a primit acceptul de a merge sa vada ce se intamplase. In noaptea de 12 decembrie, Nishikaichi si Harada au reusit sa captureze si sa ia ostatici mai multi locuitori, solicitand predarea lui Kaleohano, care insa plecase sa ceara ajutor.
Profitand de un moment de neatentie al paznicilor sai, unul dintre ostatici, Ben Kanahele, s-a repezit sa smulga pusca din mainile lui Harada, dar pilotul japonez l-a impuscat de trei ori, cu pistolul, fara sa-l poata ucide. Kanahele, care avea un fizic impresionant, s-a aruncat asupra lui si l-a izbit de un zid, in vreme ce sotia sa, de asemenea ostatica, a luat o piatra si a inceput sa-l izbeasca orbeste pe aviator, in cap, pana ce Kanahele a putut lua un cutit si sa-l ucida cu el.
Vazand ca partida e pierduta, Yoshio Harada a indreptat teava pustii spre gat si s-a sinucis. Irene Harada a fost arestata, primind multi ani de inchisoare, in vreme ce pentru eroismul sau, Ben Kanahele, care nu a ramas cu sechele, din cauza ranilor suferite, a fost medaliat in august 1945, prin citatie prezidentiala. Incidentul de pe insula Niihau a determinat insa Marina Statelor Unite sa intocmeasca un raport in care se vorbea despre „probabilitatea ca unii cetateni americani de origine japoneza, considerati anterior fideli Statelor Unite, sa ajute Japonia”.
A fost motivul pentru care zeci de mii de oameni care nu aveau alta vina decat ca proveneau din familii japoneze au fost arestati si trimisi in lagare de concentrare. „Este una dintre cele mai rusinoase masuri luate vreodata de Washington, combarabila, prin absurdul sau, cu deciziile lui Hitler de a ucide toti evreii si rasele considerate inferioare. Din cauza unui incident izolat, in numele securitatii nationale, Roosevelt a decis sa arunce in lagare peste 120.000 de cetateni americani de origine nipona”, recunoaste istoricul si cercetatorul american Jason Bellows.
GABRIEL TUDOR
Comentarii