Marea Foamete de la mijlocul secolului al XIX-lea a fost unul dintre cele mai devastatoare evenimente din istoria Irlandei. Intre anii 1845 si 1852, mana si seceta au afectat grav recolta de cartofi de pe insula.
Cartoful era un produs alimentar de baza in Irlanda, astfel incat atatia ani fara recolte bune au dus la foamete in masa, boli si moartea a aproape un milion de oameni si la emigrarea a inca un milion in diferite parti ale lumii.
Una dintre sursele neasteptate de ajutor in aceasta criza a fost Imperiul Otoman prin sultanul Abdülmecid I, care s-a straduit sa usureze suferinta poporului irlandez. Sultanul avea doar 23 de ani in anul 1847 cand a oferit personal un ajutor de 10.000 de lire sterline Irlandei, dar el isi conducea deja imperiul de aproape zece ani. In acest timp, el a castigat admiratia multora dintre supusii sai si a altora din intreaga lume.
Dar de data aceasta va trebui sa isi reduca generozitatea, dupa ce diplomatii britanici l-au sfatuit ca ar fi jignitor pentru ori-cine sa ofere mai mult decat regina Victoria, care donase doar 2000 de lire sterline sinistratilor irlandezi. I s-a sugerat ca ar trebui sa doneze jumatate din aceasta suma, asa ca a dat 1000 de lire sterline.
Henry Wellesley, ambasadorul britanic la Constantinopol, si-a exprimat recunostinta in numele Imperiului Britanic. Dona-tia sultanului a fost apreciata de publicul din Marea Britanie si Irlanda, de asemenea. O revista religioasa engleza a publicat un articol intitulat „Un sultan binevoitor”, in care autorul scria: „Pentru prima data un suveran mahomedan, care reprezinta populatii islamice, manifesta in mod spontan o simpatie calda fata de o natiune crestina. Fie ca astfel de simpatii, in toata caritatea geniala a unei umanitati comune, sa fie cultivate si de acum inainte sa fie mentinute mereu intre adeptii Semilunii si ai Crucii!”
Presa i-a acuzat pe diplomatii britanici din Constantinopol ca au respins donatia initiala de 10.000 de lire sterline doar pentru a nu o face de ras pe regina Victoria. Astazi, orasul portuar Drogheda din Irlanda include in stema sa o semiluna si o stea, ambele simboluri ale islamului.
Emblema clubului de fotbal Drogheda poarta aceleasi simboluri. Traditia locala din oras spune ca aceste simboluri au fost adoptate dupa ce Imperiul Otoman a trimis in secret cinci nave incarcate cu alimente in oras, in mai 1847, pentru a salva de la moarte sigura mii de irlandezi. Motivul secretomaniei a fost ca administratia britanica ar fi incercat sa blocheze intrarea navelor in por-tul Drogheda.
Printre dovezile care povestesc aceste afirmatii se numara articole de ziar din acea perioada si o scrisoare a unor notabilitati irlandeze care ii multumeau in mod explicit sultanului pentru ajutor.
Ziarul nationalist Irish Freeman’s Journal a celebrat aceste eforturi. „Comportamentul lui Abdülmecid cu ocazia mentionata”, scria autorul unui articol, „a fost cel al unui om bun si generos. Credincios in mahomedanism, el a actionat in adevaratul spirit al unui urmas al lui Hristos si a dat un exemplu pe care multi crestini care se declara crestini ar face bine sa il imite”.
Desi Abdülmecid probabil ca nu se astepta la niciun fel de recompensa in urma ajutorului acordat irlandezilor, unii dintre ei s-au tinut sa-si dovedeasca recunostinta in 1854, la doar doi ani dupa ce foametea s-a incheiat. Marea Britanie se implicase in Razboiul Crimeii pentru a apara teritoriul otoman impotriva unui Imperiu rus in expansiune.
Pe langa asistentele si inginerii irlandezi (si unii dintre primii jurnalisti de razboi din istorie), aproximativ 30.000 de soldati irlandezi s-au inrolat in razboi, spre a rasplati gestul umanitar al sultanului din timpul Marii Foamete.
GABRIEL TUDOR
Comentarii