Calamitatile naturale precum inundatiile, uraganele si cutremurele au fost întotdeauna considerate semne ale „mâniei lui Dumnezeu”, însa timp de secole stramosii nostri au refuzat sa se supuna acestei aparente furii divine.
Au fost folosite diguri pentru a proteja casele de inundatii, iar adaposturile au fost un act de sfidare împotriva intemperiilor. Cercetarile istorice si arheologice au scos la iveala faptul ca civilizatiile antice aveau, de asemnea, cunostinte solide privind construirea de structuri rezistente la cutremure.
În Persia s-a dezvoltat o noua tehnica prin care un material diferit, cum ar fi cera-mica si argila, era injectat între sol si fundatie, astfel încât, atunci când solul se cutremu-ra, un strat aluneca peste celalalt. Acest lucru minimiza daunele cauzate de cutremur si este cunoscut sub numele de izolarea bazei, unul dintre cele mai puternice mijloace de protejare a unei structuri împotriva cutremurelor din prezent.
Dintre cele mai timpurii exemple de izolare a bazei poate fi gasit în mormântul lui Cyrus cel Mare (559-530 î.Hr.) din Pasargadae, capitala Imperiului Ahamenid, în Iranul de astazi.
În ciuda faptului ca acest suveran a domnit peste un vast imperiu, întins de la Marea Mediterana pâna la fluviul Indus, mormântul sau este extrem de simplu si modest. Mormântul are o forma aproximativ cubica, masurând aproximativ 6 metri pe 5 metri, iar acoperisul este triunghiular.
Camera funerara se afla deasupra unei baze piramidale cu sase trepte mari. Totul este realizat din blocuri mari de piatra. Fundatia este facuta din mai multe straturi de calcar. Primul strat este alcatuit din pietre cimentate cu mortar, constând dintr-un amestec de tencuiala de var si cenusa sau nisip, apoi netezite. Straturile superioare sunt alcatuite din blocuri legate între ele cu bare metalice, dar nu legate de baza. Acest lucru per-mite straturilor superioare sa alunece peste fundatie în cazul unui cutremur.
Este evident ca mormântul lui Cyrus a rezistat la numeroase cutremure în ultimii 2.500 de ani, desi nu suntem siguri cât de mari au fost acestea si daca au fost suficient de puternice pentru a testa configuratia „izolarii bazei”. Nu exista niciun semn ca blocurile si straturile s-ar fi miscat, ceea ce ne face sa ne întrebam daca sistemul a functionat sau configuratia piramidala este de fapt „izolarea bazei” care a protejat cladirea.
Si – partea cea mai amuzanta – nu suntem siguri ca acest mormânt este ultimul loc de odihna al lui Cyrus cel Mare. Potrivit istoricului grec Arrian din Nicomedia, care a fost si comandantul militar al lui Alexandru cel Mare, regele macedonean a vizitat mormântul dupa ce a jefuit si distrus Persepolis.
Alexandru i-a poruncit lui Aristobulus, unul dintre razboinicii sai, sa intre în monument. Înauntru a gasit un pat de aur, o masa cu vase de baut, un sicriu de aur, câteva podoabe încrustate cu pietre pretioase si o inscriptie pe mormânt care spunea „Trecatorule, eu sunt Cyrus, care a dat persilor un imperiu si a fost rege al Asiei.”.
Nu exista însa nicio dovada arheologica a existentei acestei inscriptii si se presupune ca mormântul a fost jefuit la scurt timp dupa vizita lui Alexandru. Daca inscriptia ar fi fost distrusa, el ar fi restaurat-o cu siguranta.
GABRIEL TUDOR
Comentarii