Oamenii de stiinta au gasit dovada ca Neanderthalienii stiau, ca si oamenii moderni, cum sa vâneze un pradator redutabil, semn al unei culturi sofisticate care depasea simpla nevoie de a mânca.
Toracele unui leu a fost strapuns cu o sulita din lemn: scena s-a desfasurat în proximitatea pesterii Siegsdorf din Bavaria (Germania), unde scheletul aproape complet al unui leu-de-pestera, o subspecie de leu disparuta de pe Terra, a fost descoperit în 1985.
Mai multe dintre oasele sale, ce dateaza din urma cu 48.000 de ani înaintea erei noastre, prezentau urme de transare, sugerând initial ca felina a fost consumata dupa ce a fost gasita moarta de oamenii de Neanderthal, o fosta linie umana care popula pe atunci Eurasia. Însa noile analize au dezvaluit o plaga perforata în cutia toracica, un detaliu ce corespunde cu impactul produs de o sulita din lemn, afirma autorii. Gradul de înclinare sugereaza ca arma a patruns prin partea stânga a abdomenului si a strapuns organele vitale ale animalului, informeaza AFP/Agerpres.
Lovitura fatala prezinta aceleasi caracteristici ca ranile descoperite la nivelul scheletelor de cervide, despre care se stia ca au fost facute de sulitele Neanderthalienilor. Leul european de pestera (Panthera spelaea) a disparut în urma cu 13.000 de ani, în timpul Pleistocenului. Dimensiunile sale erau masive, 121 cm înaltime si aproximativ 210 cm lungime, putîndu-se hrani cu animale mari ca renii, bizonii, ursii si mamutii.
Semn de putere
„Aceasta este cea mai timpurie dovada directa a vânatorii unui super-pradator din istoria omenirii”, au scris autorii studiului. Talentele de vânatori ale stravechilor nostri „verisori” erau deja documentate si în cazul altor mari mamifere care dominau fauna în acea ultima perioada glaciara din Pleistocen (reni, bizoni, mamuti). Însa nu si asupra unei prazi atât de periculoase cum era un leu-de-pestera, una dintre cele mai mari feline din toate timpurile.
„Vânarea unui leu este extrem de periculoasa si contraintuitiva. În peisaj existau alte prazi mult mai usor de vânat”, a declarat Gabriele Russo din cadrul Universitatii Tubingen (Germania), coordonatoarea studiului.
Depunerea unor eforturi atât de mari pentru a urmari un carnivor atât de mare depasea sfera unei simple cautari de hrana, a adaugat ea. Acea actiune sugereaza dorinta de a câstiga un avantaj asupra super-pradatorului, un comportament atribuit pâna acum exclusiv lui Homo sapiens.
„Este, în general, un semn de putere legat de diverse recompense, precum dobândirea unui statut social”, a explicat coordonatoarea studiului. Pentru stravechii vânatori-culegatori din specia noastra, leul-de-pestera avea o valoare simbolica puternica, asa cum atesta reprezentarile sale în picturi rupestre sau pe statuete gravate. Acea „interactiune” dintre Neanderthalieni si felina arata, de asemenea, ca oamenii stravechi erau „perfect adaptati la mediul lor”, a adaugat cercetatoarea.
Ipotezele sale sunt sustinute de o a doua descoperire, cea a unor oase de picior de leu-de-pestera vechi de 190.000 de ani, gasite în Pestera Unicornului din West Harz, o localitate din centrul Germaniei. Potrivit studiului, aceasta este – din nou – despre cea mai veche dovada a utilizarii pielii de leu de catre hominizii din Paleoliticul Mijlociu – Neanderthalienii.
Nivel ridicat de competente
Unelte folosite în transarea carnii de animale au fost deja gasite în situri apartinând culturii Neanderthaliene, mai ales instrumente de netezire în Franta. Acest lucru „sugereaza un înalt nivel de competente în prelucrarea pieilor, dar înca nu fusese gasita nicio urma directa de piele”, a subliniat Gabriele Russo.
În cazul de fata, leul – despre care nu se stie daca a fost vânat sau gasit mort – pare sa fi fost transat în exteriorul pesterii, apoi adus în interior. Ghearele lui au fost intentionat conservate în scopuri estetice, semn ca blana felinei, o marfa rara, ar fi putut fi folosita pentru altceva decât pur si simplu pentru a se încalzi.
„Blana ar fi putut fi folosita ca mobilier, putea fi purtata pentru a impresiona, pentru a reprezenta un concurent puternic, un tovaras de vânatoare, o zeitate de venerat”, a sugerat Gabriele Russo.
„Cele doua descoperiri ale noastre demonstreaza o data în plus ca Neanderthalienii aveau un comportament si o cultura sofisticate”, a concluzionat ea.
În ultimii ani, s-au înmultit dovezile arheologice care îi reabiliteaza pe „verisorii” nostri îndepartati, considerati multa vreme o versiune rudimentara a omului modern.
NICUSOR DINCA
Comentarii