Considerat cea mai cumplita conflagratie din toate timpurile, al doilea razboi mondial a constituit un punct de cotitura in istoria omenirii, infrangerea Germaniei naziste dand nastere unei lumi bipolare. Desi aproape toata lumea e familiarizata cu evolutia sangerosului conflict, putini stiu astazi modalitatea socanta in care el s-a declansat, debutul razboiului fiind rodul unei inscenari uimitoare, puse la cale de serviciile secrete naziste.
Diplomatia „pumnului in gura”
In august 1939, fortele germane erau deja masate la granita cu Polonia, pregatite sa invadeze aceasta tara. Europa era inca bantuita de amintirea ororilor primului razboi mondial si prin urmare, guvernele marilor tari europene au evitat sa raspunda provocarii reprezentate de tot mai agresiva masina de propaganda nazista prin forta.
Politicienii versati ai Frantei si Marii Britanii, precum Daladier sau Chamberlain, au cautat sa satisfaca pofta neostoita a lui Hitler pentru „spatiu vital”, inchizand ochii la anexiunile teritoriale pe care dictatorul le-a facut pe seama statelor vecine, prin ceea ce inspirat s-a numit „diplomatia pumnului in gura”. Dar in momentul in care Hitler a pus ochii pe Polonia, politica impaciuitoare, defetista, a marilor puteri, s-a schimbat, dand nastere unui avertisment pe care dictatorul german nu-l mai putea ignora: o invazie asupra Poloniei va atrage automat riposta ferma a aliatilor ei occidentali.
„Directiva finala”
In seara zilei de 31 august, pe cand tensiunile se apropiau de punctul culminant, la postul de radio din localitatea germana Gleiwitz ascultatorii au putut auzi un anunt socant, in clipa in care programul muzical al serii s-a intrerupt si o voce incarcata de ura, vorbind in poloneza, a pornit o diatriba vehementa impotriva germanilor. Necunoscutul i-a indemnat pe polonezi sa ia armele si sa ucida orice german care ar incerca sa se impotriveasca. Cand ofiterii Gestapoului au sosit la fata locului, ei au gasit trupul ciuruit de gloante al unuia dintre presupusii atacatori polonezi.
In acea noapte, s-au semnalat numeroase incidente de-a lungul frontierei, incidente in care polonezii au atacat pozitiile germane. Ca raspuns, Adolf Hitler a semnat, la primele ore ale diminetii, faimoasa „directiva finala”, ordonand atacarea Poloniei. Astfel, la ora 5 dimineata a zilei de 1 septembrie 1939, incepea al doilea razboi mondial. Hitler nutrea o ura patologica impotriva polonezilor, pe care-i considera „untermensch” (rasa inferioara) si dorea exterminarea lor totala; de altfel, in lunile precedente izbucnirii razboiului, el tinuse numeroase discursuri violente la adresa polonezilor, pretinzand ca minoritatea germana din Polonia era supusa unor crunte persecutii din partea acestora.
Totodata, nazistii isi doreau cu ardoare o portiune ingusta de teren, cunoscuta sub denumirea de „Coridorul Polonez”, care despartea fizic Germania in doua parti. Regiunea fusese incredintata de catre Liga Natiunilor Poloniei, dupa primul razboi mondial, pentru ca aceasta tara sa aiba acces la mare. Hitler intentiona sa invadeze zona, ca si intreaga Polonie, de altfel, dar stia ca nu o poate face fara o motivatie suficient de bine aleasa.
Oaia imbracata in lup
Cel ce a venit cu ideea salvatoare a fost comandantul trupelor SS, Heinrich Himmler, care i-a incredintat misiunea ce va da nastere razboiului unui ofiter din trupele sale, pe nume Alfred Naujocks. Cu cateva ore inainte de „atacul” asupra statiei de radio de la Gleiwitz, Alfred Naujocks s-a strecurat, impreuna cu un comando SS, in umbra turnului de emisie, inalt de aproape o suta de metri.
La cateva minute dupa aceea, cativa agenti SS au adus un detinut german, condamnat la moarte, aflat in stare de inconstienta, pe care l-au imbracat in uniforma militara poloneza si l-au aruncat in fata intrarii in statia de radio. Naujocks l-a executat pe „polonez” cu sange rece, si soldatii din subordinea sa (echipati, de asemenea, in uniforme poloneze) au tras, la randul lor, cateva rafale in prizonierul ce purta numele de cod „coletul”.
Cand acesta a fost ciuruit de gloante, nemtii au dat buzna in sediul radioului, in jurul orei 20:00, au intrerupt semnalul si apoi au pus in functiune transmitatorul de urgenta. Unul dintre ei, care stia perfect poloneza, a citit un discurs dinainte pregatit, indemnandu-i pe polonezi sa invadeze Germania. La finalul transmisiunii, cei din grupul lui Naujocks au mai tras cateva rafale, pentru ca toti ascultatorii sa inteleaga ca nu era deloc o gluma, si s-au indepartat in graba. In cursul acelei nopti, incidente similare au avut loc de-a lungul granitei germano-polone, „coletele” fiind de fiecare data echipate in uniforme poloneze, pentru a sprijini ideea unei invazii masive din partea Poloniei. Zilele urmatoare, cadavrele presupusilor agresori au fost prezentate presei, ca o dovada a „infamiei comise de polonezi”.
Hitler s-a adresat, cu prefacuta indignare, armatei germane: „Statul polonez a refuzat calea dialogului, a refuzat sa aiba cu noi relatiile pasnice pe care eu le-am dorit, si a apelat la arme. Germanii din Polonia sunt persecutati si alungati din casele lor. O serie de violari ale frontierei, intolerabile pentru o mare putere, dovedesc ca Polonia nu doreste sa mai respecte frontiera cu Reichul. Pentru a pune capat acestei nebunii, nu am alta solutie decat sa raspund fortei cu forta. Armata germana va lupta de acum inainte pentru onoare si pentru mentinerea drepturilor vitale ale tarii noastre. Sper ca fiecare soldat, credincios traditiilor seculare ale armatei germane, sa fie constient de faptul ca este un reprezentant al Germaniei Mari, national-socialiste. Traiasca poporul si Reichul german!”
O marturie socanta
Simultan cu germanii, sovieticii au atacat Polonia dinspre est, fideli pactului secret semnat de catre ministri de externe ai Germaniei si URSS, Ribentropp, respectiv Molotov. La mai putin de o saptamana de la atac, Coridorul Polonez era cucerit de nemti, intr-o luna, capitala Varsovia cadea, de asemenea, in mainile armatei lui Hitler.
Adevarul despre episodul bizar care a constituit pretextul declansarii razboiului ar fi ramas poate necunoscut daca nu, in noiembrie 1944, Alfred Naujocks nu dezerta din armata, predandu-se Aliatilor. El a petrecut in detentie urmatoarele lunii, pana la finele conflagratiei si a depus marturie in fata Tribunalului de la Nurnberg, despre evenimentele din 1939.
„Pe 10 august 1939, mi s-a ordonat sa simulez un atac asupra statiei de radio de langa Gleiwitz, langa granita cu Polonia, si sa fac in asa fel incat sa para ca este vorba despre o agresiune poloneza. Dovada atacului era necesara pentru a intoxica presa occidentala si a servi propagandei naziste. Mi s-a ordonat sa iau legatura cu un ofiter de la Directia Penitenciare, Müller, pentru a-mi procura „coletul” pe care sa-l las langa statia radio. Cand acesta ne-a fost predat, era viu, caci respira, desi se afla in stare de inconstienta. L-am executat si, conform planului, am difuzat discursul, am tras cateva rafale de arma si apoi am plecat.”
Dupa terminarea procesului, Alfred Naujocks a fost acuzat ca ar fi participat la scoaterea din tara a unor ofiteri SS, pentru ca acestia sa nu mai poata fi judecati, dar vina sa nu a putut fi niciodata dovedita. Din vanzarea povestii ziarelor de scandal si unui producator de filme (episodul a fost ecranizat), Naujocks s-a imbogatit, devenind un prosper om de afaceri la Hamburg, unde a si murit, in 1960.
GABRIEL TUDOR
Comentarii