Desi astazi multi considera ca Holocaustul ar fi fost primul genocid al secolului XX, au existat, din pacate, episoade similare, chiar daca de mai mica amploare, si înaintea lui. Unul ar fi masacrarea în masa a armenilor de catre turci, în timpul Primului Razboi Mondial, dar un altul, mai putin cunoscut si practicat tot de germani, a avut loc la începutul secolului, în Africa.
Acesta a vizat doua populatii africane din actualul stat Namibia, Herero si Namaqua, care s-au opus colonizarii germane. Dupa o revolta a populatiei locale, provocata de tratamentul brutal la care era supusa, kaiserul german Wilhelm al II-lea l-a trimis sa „pacifice” regiunea pe generalul von Trotha, în fruntea a 14.000 de soldati.
Primul ordin dat de acesta a fost ca localnicii Herero sa paraseasca imediat colonia, „fiindca nu mai sunt considerati cetateni germani. Orice Herero care va fi gasit pe teritoriul coloniei va fi împuscat”. Mii de localnici au fost, ca atare, ucisi fara mila. Alte mii au fugit în desertul Omaheke, dar trupele germane au otravit adapatorile, pentru ca acestia sa moara de sete.
Lucruri si mai groaznice s-au întâmplat în lagarul de concentrare de pe Insula Rechinului, unde germanii au adus mii de femei si copii Herero. Timp de doi ani, acestia au fost obligati sa munceasca în conditii îngrozitoare, iar aproape trei sferturi dintre ei au murit.
Femeile erau violate, iar pe copii medicii germani faceau experimente anticipându-le pe cele ale lui Mengele si medicilor nazisti. Peste 3.000 de cranii de localnici Herero au fost trimise la Berlin, pentru ca savantii germani sa le cerceteze, în încercarea lor de a demonstra ca africanii sunt o rasa inferioara albilor.
Interesant e faptul ca evenimentele socante din Africa au fost prezentate de presa germana a vremii ca niste incidente provocate de africanii care amenintau femeile si copiii albi – ceea ce era cu totul fals, întrucât rebelii Herero protejau femeile si copiii.
Propaganda facuta prin ziarele germane, cu desene în care apareau femei delicate, brutalizate de africani schimonositi de ura, a determinat opinia publica europeana sa considere justificata reprimarea nemiloasa a „salbaticilor”. Revoltei Herero i s-a alaturat si o alta populatie locala, Namaqua, sub conducerea charismaticului lider Witboi. Cele doua populatii se razboisera adesea în trecut, dar acum s-au aliat împotriva cotropitorilor.
Cu ani în urma, Witboi îi avertizase pe Herero, care acceptasera sa le vânda colonistilor germani o parte din pamânturile lor: „Veti regreta întotdeauna ca ati avut încredere în omul alb.” Witboi a fost ucis într-o lupta cu soldatii germani, în 1905, dar chipul lui apare astazi pe bancnotele din Namibia.
Genocidul cumplit declansat de germani în Africa a durat peste trei ani si în urma lui, din cei aproape 100.000 de Herero, nu au ramas mai mult de 15.000, schiloditi, bolnavi, mutilati ca o consecinta a experimentelor si adusi în pragul inanitiei. De asemenea, peste 10.000 de localnici Namaqua si-au pierdut viata, ambele populatii fiind aproape exterminate.
GABRIEL TUDOR
Comentarii