În ultima perioada a dinastiei imperiale chineze Qing s-a desfasurat unul dintre cele mai dure si mai pline de semnificatii conflicte dintre nationalistii chinezi si fortele occidentale cu interese economice în nordul Chinei. În istorie a ramas denumirea „Yihetuan” sau „Rebeliunea Boxerilor”. A fost o confruntare între doua civilizatii, când occidentalii cu varii interese au fost nevoiti sa devina aliati pentru a ramâne în legatura cu îndepartata China.
Luptatorii care nu se tem de nimic
Neobisnuitul nume al confruntarii din nordul Chinei, desfasurata între august 1899 si septembrie 1901, se datoreaza societatii secrete „Boxerii Uniti ai Dreptatii”. Aceasta s-a format în provincia Shandong din estul Chinei. Despre luptatorii acelei societati au vorbit cu respect misionarii americani. „Boxerii” erau de fapt atleti foarte bine antrenati, excelenti practicanti ai artelor martiale si care, din punct de vedere spiritual, erau educati în cultul „spiritului posesiv”. Acesta implica mânuirea excelenta a sabiei si incantatii de recunostinta fata de Buddha si Tao. Pentru a întelege cum s-a ajuns ca acesti rebeli nationalisti sa intre în lupta (ei detestau religia crestina si infiltrarea strainilor în China), trebuie subliniat faptul ca boxerii se credeau imposibil de învins. Si asta pentru ca „spritul posesiv” îi învata ca mari spirite supranaturale, precum Împaratul de Jad, Regele Dragon sau Marea Maimuta Rege (Sun Wukong) – pesonaje mitologice chinezesti – le controleaza corpul si-i face invincibili. Boxerii chiar se credeau invulnerabili la lovituri de cutit si spada, la gloante si la „focul ghiulelelor”.
Pe acest fond razboinic, nationalismul si izolationismul chinez au izbucnit pentru anularea „sferelor de influenta occidentale”. Dupa mai multe conflicte locale, strainii din Bejing s-au refugiat în Cartierul Legatiilor, iar regina mostenitoare Cixi – sustinatoare a Boxerilor – a declarat razboi puterilor straine. Imediat, Cartierul Legatiilor a fost asediat atât de Boxeri, cât si de trupele imperiale chineze. Asediul a durat 55 de zile.
În fata acestor reactii violente ale nationalistilor chinezi, a iesit la iveala si o grupare care voia conciliere între parti. Printul manciurian Yikuang a încercat sa faca un armistitiu, dar în zadar. Opt natiuni cu mari interese economice în regiune s-au aliat: Regatul Unit, Rusia, Japonia, Franta, SUA, Germania, Italia si Austro-Ungaria au format o armata de aproximativ 55.000 de oameni. Aliatii au reusit sa cucereasca Beijingul si sa elibereze asediatii (printre acestia erau si chinezi crestini). Au urmat pradaciuni prin capitala si executii sumare are celor suspectati ca au luptat alaturi de Boxeri.
„Protocolul Boxerilor” din 7 septembrie 1901, între Imperiul Dinastiei Qing si „Cele opt natiuni aliate”, prevedea conditii grele pentru chinezi. Trupele straine stationate la Beijing trebuiau sustinute de guvernul chinez, iar o suma uriasa (450 milioane taeli de argint) trebuia platita învingatorilor în urmatorii 39 de ani. Unele state au renuntat insa la aceste sume.
Consecinte previzibile
Fortele occidentale au înteles ca relatiile cu China dinastiei Qing trebuia facuta prin intermediul liderilor si nu direct cu comerciantii chinezi. O alta consecinta pe termen lung a fost puterea tot mai mare pe care Japonia o dobândea în regiune. Pe de alta parte, interesele economice în Manciuria au condus la razboiul ruso-japonez din 1904-1905.
PAUL IOAN
Comentarii