Impresionanta epoca elisabetana a istoriei Angliei, adica domnia de peste 42 de ani a reginei Elisabeth I, a fost dominata de lungi razboaie cu caracter religios si substrat economic, de confruntari navale pe cat de spectaculoase, pe atat de sangeroase si de intrigi politice interne sufocante. Dar, mai presus de orice, starea civila a acelei femei energice si inteligente a preocupat lumea politica a acelei perioade. Si asta pentru ca regina Elisabeth I a Angliei a ales, in pofida ofertelor, sa ramana nemaritata pana la moarte, nelasand sarii sale un urmas direct pentru dinastia Tudorilor. De ce a ales celibatul?
Spinosul drum catre putere
Viitoarea regina Elisabeth I a venit pe lume (1533) intr-o familie tumultuoasa si imprevizibila, cea a lui Henry VIII (regele cu sase neveste, doua decapitate). Mama sa a fost Anne Boleyn (a doua sosie), care a fost executata pe cand Elisabeth avea doi ani si jumatate. Situatia era deja tulbure: prima nevasta a lui Henry VIII, Caterina de Aragon, nascuse o fata, Mary, de religie catolica, iar Elisabeth era protestanta. Deci intre cele doua surori vitrege exista apriori o rivalitate. In aceste conditii, Elisabeth a fost crescuta sub tutela lui Thomas Seymour. Acesta o cam placea pe minora si dupa ce a devenit vaduv a vrut sa se casatoreasca cu ea. Diferenta dintre cei doi era de 25 de ani, iar abuzurile lui Seymour ajunsesera la Curtea regelui. In cele din urma, Thomas Seymour a fost decapitat, desi Elisabeth nu a facut plangere contra lui. Dar experienta nefericita cu acel barbat avea s-o urmareasca toata viata.
In drumul sau spre Coroana Angliei, Elisabeth s-a vazut scoasa din cursa de fratele vitreg Henry VI si apoi de sora vitrega Mary, care s-a casatorit cu regele Spaniei Philip II. Ambii erau catolici si aceasta unire mai mult politica a deranjat nobilimea protestanta a Angliei. Au existat revolte impotriva reginei Mary I (mai ales rebeliunea lui Wyatt din 1554), in urma carora Elisabeth a fost inchisa in Turnul Londrei, fiind banuita de complicitate. Dupa doua luni de carcera, ea a stat in arest la domiciliu. Dar soarta i-a fost, in cele din urma, favorabila. Mary I moare fara urmasi, iar Elisabeth I este declarata regina in 1558 (avea 25 de ani). Mai mult, Anglia redevenea protestanta (Biserica Angliei era independenta de papalitate, de Sfantul Scaun), ceea ce insemna din start o provocare uriasa fata de regele Philip II al Spaniei si impotriva catolicismului european.
„M-am casatorit cu Coroana Angliei si cu poporul meu!”
Aceasta afirmatie a fost atribuita reginei Elisabeth I pe cand avea deja 50 de ani. Numai ca suverana nu a dus nici un moment lipsa de candidati de elita. Unul dintre primii respinsi a fost chiar regele Philip II al Spaniei, care voia sa triumfe catolicismul in Anglia. Nici nu banuia ce dusmani de moarte vor deveni cei doi, peste cativa ani. O poveste de dragoste autentica dar neconsumata a avut cu Lord Robert Dudley. Sotia lui era pe moarte, dar nobilimea s-ar fi revoltat. Ulterior, cei mai multi pretendenti au fost duci francezi si din Austria, dar erau catolici si Elisabeth I era decisa sa respecte independenta Bisericii anglicane. Din acest motiv, dupa ce marea ei iubire, Lord Dudley s-a recasatorit cu altcineva, a decis sa ramana celibatara. Si astfel, pentru istoria Angliei si a Europei, Elisabeth I a fost „regina virgina” si „campioana virtutii”. A sfidat acuzatiile de iresponsabilitate (nu lasa urmasi legitimi), dar a aparat cu brio prestigiul Angliei in marele razboi contra Spaniei, despre care vom vorbi in numarul urmator.
PAUL IOAN
Comentarii