Intrarea Statelor Unite ale Americii in cel de-al doilea razboi mondial s-a facut in urma controversatului atac de la Pearl Harbour, socotit atunci de majoritatea absoluta a americanilor o agresiune „incalificabila” dar considerata astazi de tot mai multi istorici, care au studiat documentele secrete ale vremii, un „atac anuntat” si intr-un fel dorit de presedintele Franklin Roosevelt, drept cassus belli absolut necesar. Totusi, acesta nu a fost singurul atac indreptat impotriva unui teritoriu american de catre japonezi. In septembrie 1942, un temerar aviator nipon a atacat America la ea acasa, bombardand o regiune din statul Oregon – abia dupa mai bine de sase decenii se va produce un act similar si la fel de socant, prin atentatele de la 11 septembrie 2001.
O misiune de-a dreptul sinucigasa
Numele de Nobuo Fujita va este probabil cu totul necunoscut. Dar acest aviator japonez a ajuns acolo unde nimeni altcineva din Axa, nici macar Hitler, Mussolini sau Toko, nu indraznise sa spere macar, in al doilea razboi mondial: deasupra Americii, la bordul unui bombardier. Isprava sa a fost una dintre cele mai extravagante aventuri din timpul conflagratiei mondiale. Nascut in 1911, intr-o familie de samurai cu o vechime de cel putin patru sute de ani, Nobuo Fujita s-a inrolat in Marina japoneza in 1932. Fascinat de zbor, el a devenit ofiter de aviatie in Marina, apoi a facut parte dintr-o escadrila de elita, ai carei membri proveneau cu totii din ordinul samurailor. De o indrazneala de care stramosii sai ar fi fost mandri, el s-a oferit voluntar pentru cele mai dificile misiuni. La bordul avionului sau, Yokosuka E14Y, a survolat, noaptea, in cel mai deplin secret, orasele Sidney, Melbourne si Auckland, in misiuni de recunoastere. Dar misiunea care-l va face temut va avea loc, asa cum am amintit, in septembrie 1942. Misiunea consta in incendierea padurilor din Oregon, care ar fi declansat un dezastru pentru americani.
Era o operatiune de-a dreptul sinucigasa – pornita de pe un submarin japonez, de pe care Fujita a decolat – si totodata o riposta fata de bombardarea capitalei Tokyo de catre avionul B-25 condus de Jimmy Doolittle, in aprilie acelasi an. Planul, bazat pe folosirea agresiva a avioanelor lansate de pe submarine – japonezii au fost singura forta implicata in coflict care a aplicat aceasta metoda – a fost pus la cale de insusi Fujita si erau pregatite 41 de submersibile in vederea misiunilor indreptate impotriva teritoriului continental al SUA. Planul l-a cucerit pe printul Takamatsu, fratele mai mic al imparatului Hirohito si, desi Fujita sugerase bombardarea canalului Panama, ceea ce ar fi produs pagube mai mari americanilor, Consiliul de Coroana a decis ca un atac asupra Americii ar fi fost o lovitura de imagine mult mai puternica. Printul insusi l-a instiintat pe ofiter: „Fujita, te vom trimite sa bombardezi continentul american”. Iar acesta a raspuns, plin de vigoare martiala, laconic: „Hai!” („Am inteles!”).
Invazia care nu a mai avut loc
In zorii acelei zile, Fujita a salutat Soarele rasarind pe cerul senin – un semn bun, in traditia japoneza si a strigat „Banzai!” (expresie care s-ar traduce „sa traiesti zece mii de ani” – urare adresata imparatului), urcandu-se apoi in bombardierul I-25, alaturi de copilotul sau, Shoji Okuda, care-si va pierde mai tarziu viata, in ultimii ani ai razboiului. Coasta americana se afla la circa 150 km si Fujita a zburat foarte jos, deasupra marii, spre a nu fi detectat de radar. Ajuns la granita dintre statele California si Oregon, printre norii de ceata, el s-a ridicat, la cateva sute de metri si a inceput sa lanseze prima dintre cele sase bombe incendiare, cantarind 76 kg, asupra padurii. Regiunea a devenit instantaneu un infern de foc. Locuitorii din cel mai apropiat orasel, Brookings, au intrat in panica, fiind convinsi ca a inceput invazia japoneza. A fost data alarma si toata lumea, inclusiv armata si FBI se asteptau ca din moment in moment escadrile intregi de avioane japoneze sa intunece cerul.
Dar nu s-a intamplat nimic iar ploaia abundenta, cazuta in noaptea urmatoare, a stins incendiile. Pe 29 septembrie, Fujita a atacat din nou, cu acelasi rezultat. Esecul misiunii a dus la anularea, de catre Inaltul Comandament Japonez, a altor misiuni de acest gen. In 1944, ofiterul, care a incercat zadarnic sa-si convinga superiorii ca un atac asupra Canalului Panama ar putea fi decisiv, in economia razboiului, a fost mutat ca instructor de zbor pentru pilotii kamikadze. Dupa razboi, el a renuntat la cariera militara, devenind comerciant. In 1962, a primit o invitatie din partea locuitorilor din Brookings, spre a-i vizita, dar s-a temut ca este o capcana si ca va fi judecat pentru crime de razboi. Nu a acceptat sa plece decat dupa ce guvernul nipon a obtinut garantii de la Casa Alba, ca Fujita nu va pati nimic. Totusi, acesta si-a luat sabia de samurai, hotarat ca, in cazul in care va fi acuzat, sa-si faca seppuku.
Securea razboiului, ingropata cu o sabie!
Dar gazdele l-au primit intr-un adevarat triumf si, impresionat de manifestarile de simpatie, Fujita a hotarat sa-si depuna sabia, veche de sute de ani, in cladirea primariei locale, ca semn al ingroparii, o data pentru totdeauna, a securii razboiului dintre cele doua tari. De atunci, el a revenit in mai multe randuri la Brookings, care a devenit a doua sa casa. In 1985, el a invitat trei tinere studente din oraselul american sa-i faca o vizita in Japonia. In timpul vizitei sale la liceul din Brookings, in 1985, el a avut placuta surpriza sa primeasca o scrisoare din partea presedintelui de atunci, Ronald Reagan, care-si exprima admiratia pentru „curajul si generozitatea” fostului militar. Iar in 1997, cand la venerabila varsta de 86 de ani a murit, din cauza unui cancer pulmonar, ultima sa dorinta a fost ca o parte din cenusa lui sa fie adusa in Statele Unite. Si, intr-adevar, fiica sa cea mica, Yoriko, a depus o cutie metalica, adapostind ramasitele pamantesti ale temerarului aviator chiar in craterul lasat de una dintre bombele aruncate de acesta asupra Americii, in urma cu 55 de ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii