Ca un adaos la „mini-cursul” de ufologie prezentat pe aceasta pagina a revistei Magazin, doresc sa ofer cititorului interesat un numar de cazuri remarcabile de observatii OZN din spatiul romanesc. Pentru o parte dintre acestea am folosit lucrarile lui Calin Turcu, Ion Hobana, Florin Gheorghita etc., pentru altele arhivele asociatiei ASFAN dedicata studiului fenomenelor aerospatiale neidentificate din tara noastra. Se pare ca primul fenomen care poate fi numit OZN, semnalat în spatiul romanesc, este cel identificat de Dalila-Lucia Arama, paleograf principal la cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Romane, si publicat in articolul: „Sa fi fost oare farfurii zburatoare?”, Magazin Istoric 12/1968. Ea gasise, în Letopisetul Moldovenesc, urmatoarea nota: „valeat 7025 (1517) noiembrie 8, samn mare s-au aratat pe ceriu, c-au stralucit despre miadzanoapte ca un chip de om, de-au statut multa vreame si iara s-au ascuns în vazduh”. Fara îndoiala fenomenul a impresionat profund pe cei ce l-au vazut, altfel nu si-ar fi gasit locul într-o cronica. Si este greu de gasit o explicatie a aparitiei printr-o cauza naturala.
În acelasi articol mai exista un caz remarcabil. În octombrie 1595 turcii ocupasera orasul Targoviste si apucasera sa-l fortifice, dar au fost împresurati de trupele aflate sub comanda lui Mihai Viteazul. Asa cum scria într-o publicatie din Tara Transilvaniei, „în ziua de 15 a lunii octombrie s-a aratat deasupra taberei o mare cometa, care a tinut o ora sau ceva mai mult”. Într-un raport în limba italiana, facut la Praga si datat 14 noiembrie 1595, se afirma ca amintita cometa a fost vazuta timp de doua ore. Semnul a fost considerat premonitoriu, întrucat peste trei zile, în seara de 18 octombrie 1595, orasul Targoviste a fost recucerit de la turci. Întamplarea a fost mult comentata în epoca si, ca dovada, cu ea a fost ilustrata si o gravura germana din 1665, reprodusa mai sus. Numai ca, în mod cert, nu putea fi vorba de o cometa. Se stie, o cometa apare mai multe zile la rand, cam la aceeasi ora si cam în acelasi loc pe cer; de asemenea, ea este vazuta simultan de pe zone întinse ale globului.
Astfel de fenomene erau în acea perioada deja atent consemnate, totusi s-a constatat ca aceasta „cometa” nu este mentionata în nici un catalog, deci nu a fost vazuta nicaieri în alta parte. Avand în vedere si durata observatiei, ea nu poate fi identificata cu nici un alt fenomen natural. Istoria de mai sus o regasim si în cartile lui Calin N. Turcu: Enciclopedia observatiilor O.Z.N. din Romania (1994) si Extraterestri în Romania (2005), unde el aduna o seama de marturii privind fenomene descrise de contemporani drept „semne ceresti îngrozitoare”, „armate care se razboiau pe cer”, lumini si zgomote. Aceste semnalari puteau fi provocate de fenomene meteorologice, bolizi, aurore polare ori comete. Dar sunt si aparitii greu explicabile. De pilda, în noaptea de 16 noiembrie 1613 este consemnat „un semn mare pe cer, foarte focos”, care a ramas acolo cateva ore.
În 2 februarie 1657 în Transilvania s-au vazut „trei stele de foc luptandu-se între ele. Apoi a aparut langa ele o a patra stea care de asemenea era în întregime din foc”. În seara de 13 iulie 1687, la ora 20, deci cand înca nu se întunecase de tot, „trei norisori de foc” au zburat deasupra Brasovului. În noaptea de 5/6 decembrie 1737, în Transilvania, „s-au aratat un semn pre cer despre miazanoapte rosu ca si sangele” care „s-au despartit în doao apoi iar s-au împreunat”. În 10 decembrie 1793, la ora 19.30, la Floresti (Prahova?) „au facut minune Luna” strabatand într-o jumatate de ceas aproape toata bolta cereasca „pana au venit la chindie si apoi au încetat”. Evident, nu putea fi vorba de Luna. Consemnari asemanatoare sunt tot mai multe pe masura ce ne apropiem de zilele noastre.
DAN D. FARCAS
Comentarii