In secolul XVI, familia Borgia a intruchipat coruptia si desfraul flagrant din epoca, reprezentantii ei devenind simboluri ale pacatului si politicii lipsite de scrupule. In calitate de papa, Alexandru al VI-lea Borgia, patriarhul acestei familii, a organizat cele mai destrabalate petreceri din Europa acelor vremuri, scandalizand in egala masura ierarhia ecleziastica si societatea in ansamblu.
Unul dintre cele mai socante episoade ale domniei sale s-a petrecut pe 30 octombrie 1501, cand a fost organizat un banchet urias in Palatul Papal pentru nobilii din Roma, dar si pentru inalti functionari ai Bisericii Catolice. Petrecerea infama a devenit mai tarziu cunoscuta sub numele de Banchetul Castanilor si a intrat in istorie ca fiind una dintre cele mai de pomina nopti din istoria medievala.
Desi foarte disputata, sarbatoarea a existat cu adevarat, fiind legitimata ca atare de o relatare scrisa la prima mana, de preotul si diplomatul Johann Burchard, participant la ea, si aruncand o lumina considerabila asupra moralitatii functiei papale, in special asupra domniei papei Borgia. Acest ospat notoriu a facut mai mult decat sa distreze – a evidentiat natura duplicitara si defectuoasa a autoritatii religioase.
Infamul banchet a fost organizat si gazduit de papa Alexandru al VI-lea in cinstea fiului sau, Cesare Borgia. Desfasurat in resedinta oficiala a suveranului pontif – Palatul Apostolic din Roma, care avea peste o mie de incaperi – banchetul a reunit cele mai notorii personalitati clericale si laice romane.
Masa de banchet a fost umpluta cu cele mai rafinate bucate, pentru toate gusturile, in timp ce zeci de servitori se straduiau sa umple paharele de vin in succesiune rapida. Cincizeci dintre cele mai frumoase prostituate din Roma fusesera incluse pe lista de invitati, iar aerul vibra de tensiune sexuala in timp ce lumanarile se stingeau pe rand si ultimele feluri de mancare erau stranse. La un moment dat, servitorii au indepartat candelabrele de pe mese si le-au asezat pe podea, deschizand astfel urmatorul capitol al serii.
Curtezanele angajate au inceput sa danseze seducator printre invitati si sa se dezbrace, in timp ce convivii aruncau in ele cu castane care se imprastiau pe podea. Flacarile aprinse luminau ochii pofticiosi si ranjetele incantate ale invitatilor care priveau cum femeile se tarau in patru labe, culegand castanele cu partile lor intime. La ora la care papa ar fi trebuit sa fie la rugaciune, el isi turna un pahar proaspat de vin de Montepulciano si se bucura de spectacol alaturi de cei doi copii favoriti ai sai, Cesare si Lucrezia Borgia. Nu a durat mult pana cand invitatii la cina s-au implicat in dansul prostituatelor, aruncandu-le acestora barete, brose si chiar manusi pe care ele trebuiau sa le ridice.
Cei mai indrazneti si-au ales deja o prostituata favorita si s-au dedat, de fata cu toata lumea, la o orgie care l-ar fi putut face invidios si pe Caligula. Papa a anuntat premii pentru oricine (inclusiv cardinali si preoti) era in stare sa faca dragoste de mai multe ori cu prostituatele, oferind chiar el tunici, matase si alte fineturi castigatorilor acestui inedit concurs.
Bineinteles, istoricii Vaticanului s-au straduit din greu, ulterior, sa dezminta realitatea acestei scabroase orgii papale, sustinand ca toate acele detalii fusesera fabricate de dusmanii Bisericii. In 1925, cunoscutul cercetator al Vaticanului, Peter de Roo, a scris un articol intitulat Material pentru o istorie a Papei Alexandru al VI-lea, in care l-a descris pe papa ca fiind un patriot devotat si un „neobosit sustinator al celor mai bune traditii ale papalitatii”.
Cercetarile sale, fara indoiala minutioase, nu au gasit nimic incriminator in chestiunea Banchetului Castanelor, iar el credea ca relatarea lui Burchard ar fi fost probabil scrisa de altcineva. Obiectivitatea lui de Roo in calitate de cercetator la Vatican a fost cu siguranta o problema, dar si alti istorici au avut dificultati in legitimarea celebrei nopti papale.
GABRIEL TUDOR
Comentarii