Ochii ingustati, abia mijiti pe sub sprancenele groase, nasul puternic si mustata bogata sunt inconfundabilele caracteristici care au bagat spaima in jumatate din omenire si au reprezentat intruparea despotismului monstruos. Si totusi, omul avand trasaturile lui Iosif Visarionovici Stalin (dictatorul de la a carui nastere se implinesc, pe 21 decembrie, 110 ani) nu era nici pe departe „tatucul popoarelor”…
Tacerea e de aur
In ciuda asemanarii izbitoare, el nu a fost niciodata liderul atotputernic al Uniunii Sovietice, ci un modest dansator si iluzionist, pe nume Felix Dadaev, care, in mijlocul pregatirilor febrile pentru a face fata invaziei hitleriste, a primit ordinul de a deveni dublura lui Stalin. Pentru mai bine de jumatate de veac, Dadaev a pastrat tacerea, stiind ca este pasibil de pedeapsa capitala daca indrazneste sa sufle un cuvant despre acest capitol din viata sa. Astazi, insa, la 88 de ani si cu aprobarea tacita a regimului de la Moscova, el s-a hotarat, in sfarsit, sa vorbeasca despre destinul sau neobisnuit.
Un destin ce l-a purtat de pe strazile orasului Groznii pana la Ialta, pe malul Marii Negre, pentru intalnirea istorica unde cei trei lideri – Stalin, Churchill si Roosevelt – au trasat harta Europei pentru urmatoarele decenii. In autobiografia sa, recent publicata, Dadaev sustine ca ar fi fost unul dintre cei patru oameni insarcinati sa-l personifice pe conducatorul suprem, tinandu-i locul la congrese, manifestari publice, mitinguri sau oriunde in alta parte unde Stalin simtea ca se afla in pericol.
Dezvaluirile lui Dadaev au starnit valva, intrucat de ani de zile, informatiile despre dublurile lui Stalin nu depasisera stadiul de zvon, documentele din arhivele KGB ce faceau referire la acest delicat capitol fiind ascunse cu grija. Dadaev este singurul om in viata care poate demonstra ca aceste povesti sunt adevarate dar este greu de crezut ca pana si astazi, cand URSS a disparut de mult, cartea lui ar fi putut sa apara fara aprobarea autoritatilor ruse. Documente declasificate din arhivele KGB, Mosfilm si ale Academiei Militare de la Moscova certifica declaratiile batranului.
Intors din morti
„Inca de cand eram foarte tanar, prietenii imi spuneau in gluma Stalin. De-a lungul timpului, cu ajutorul unui machiaj adecvat si al antrenamentului, am devenit intru totul el. Poate cu exceptia urechilor, ale mele fiind ceva mai mici. In rest, nici cei din anturajul lui nu-si dadeau uneori seama in fata cui stateau, a mea sau a lui Stalin. Eram de aceeasi inaltime si cand ma imbracam cu tunica lui sau cu vestonul impodobit cu decoratii cu greu ne puteai deosebi”, spune Dadaev. Aparitiile sale se reduceau de obicei la simplul act de prezenta, caci rareori vorbea in public. Dar Dadaev se achita stralucit de misiunea incredintata, gesturile, cautatura si chiar ticurile fiind identice cu ale „originalului”.
Faptul ca inainte de a primi acest rol fusese actor si iluzionist l-a ajutat extrem de mult. Nascut nu departe de Georgia natala a lui Stalin, in Caucaz, regiunea Daghestan, el a inceput sa ia lectii de balet atunci cand familia lui s-a mutat la Groznii, in Cecenia. La varsta de 16 ani, i s-a oferit un post in corpul de balet al Operei din Kiev. Dar izbucnirea razboiului a facut ca, in locul unui turneu in Marea Britanie, Dadaev sa fie inrolat in Armata Rosie. In 1942, in timpul luptelor date pentru eliberarea orasului Groznii, el a fost grav ranit, familia sa fiind initial instiintata ca Felix murise. „Am fost transportati cu camionul spre a fi aruncati intr-o groapa comuna, cand un soldat a observat ca eu si inca un camarad mai miscam. Ne-au scos dintre morti si ne-au trimis la spital”, isi aminteste batranul.
In pielea unui tiran
Aceasta „moarte” a marcat debutul unei „a doua vieti”, o viata stranie si periculoasa. Intr-o seara a anului 1943, Dadaev a fost dus intr-o vila de langa Moscova, unde mai multi ofiteri NKVD (predecesorul KGB) i-au cerut sa adopte o noua identitate. „M-am simtit mandru, desigur, de faptul ca trebuia sa intru in pielea conducatorului nostru si ma gandeam ce-ar zice prietenii care ma ironizau, cand eram mai tanar, de situatia aceea”. Cum nu implinise inca 30 de ani, Dadaev era deci mult mai tanar decat Stalin, dar cu ajutorul machiajului si mai ales din pricina greutatilor cauzate de razboi, care-si pusesera din plin amprenta pe chipul sau, parea mult mai batran.
„Am trecut cu totii prin anii grei ai razboiului si am imbatranit in patru ani cat altii in douazeci. Nu-i de mirare ca paream mult mai batran decat o aratau actele”. Luni de zile, Dadaev a trebuit sa se antreneze intens pentru a-l imita perfect pe Stalin, adesea sub supravegherea ochilor de vultur ai temutului Lavrenti Beria, seful politiei secrete a dictatorului. Ore in sir, Felix trebuia sa priveasca filme cu Stalin, spre a surprinde orice mimica a fetei acestuia si intonatia sa. Prima „iesire in public” s-a facut cu prilejul unei intalniri cu comandantii de armata, la Kremlin. Generalul Vlasik, seful securitatii personale a lui Stalin, l-a inspectat timp de o ora, inainte de a-l lasa sa intre in sala.
I-a studiat cu atentie hainele, cizmele, machiajul fetei, parul albit cu vopsea de la tample, sprancenele facute mai stufoase, spre a semana cu ale dictatorului si in final si-a dat acordul si i-a urat succes. „In clipa cand am intat in sala, toti tremurau. Chiar si printre oamenii de acel nivel, care conduceau in lupta milioane de oameni, frica era omniprezenta. Cand m-au vazut atat de sumbru si tacut, fiindca ma feream sa vorbesc prea mult, spaima li s-a accentuat: nu era un semn bun faptul ca Stalin n-avea chef de vorba”, isi aminteste batranul.
Enigmaticul suras al lui Stalin
Astazi, fiica generalului Vlasik, Nadejda, confirma rolul lui Dadaev. „Toate trucurile spre a distrage atentia de la adevaratul lider au fost inventate de tatal meu. Il iubea sincer pe Stalin, se temea pentru viata lui si de aceea a venit cu ideea sosiilor, pe care le pregatea personal. Dadaev a fost talentat si norocos. Daca ar fi esuat in a-i convinge pe tata sau pe Beria ca poate sa-l incarneze pe Stalin ar fi sfarsit cu siguranta executat, pentru protejarea acestui plan secret.” Oricum, rolul primit l-a obligat pe Dadaev sa traiasca departe de familia sa si, dupa moartea lui Stalin, cand i s-a permis sa se alature acesteia, a semnat un angajament prin care se obliga sa nu vorbeasca nimanui despre viata sa dubla.
Batranul isi aminteste ca a avut o singura data ocazia sa-si intalneasca „originalul”, la inceputul anilor ’50. „Cand m-a vazut, Stalin a suras, enigmatic si a inclinat din cap, in semn de aprobare. Era multumit de asemanarea perfecta dintre noi. In total, el avea patru dubluri, dar eu ii semanam cel mai bine. Se temea foarte tare pentru viata lui, era inconjurat de agenti secreti si fiecare calatorie era planificata cu grija. De pilda, dublurile il inlocuiau adesea chiar in drum spre aeroport. Tin minte ca atunci cand a trebuit sa plece la Ialta, in februarie 1945, zborul sau s-a desfasurat in cea mai mare taina. In avionul oficial m-am urcat eu si aceasta calatorie a fost viu comentata in presa, dar, Stalin, care se temea ca va fi asasinat, se afla deja la Ialta”, povesteste Dadaev.
GABRIEL TUDOR
Comentarii