Eroul randurilor urmatoare nu a parut niciodata destinat unor fapte marete, dar un razboi in care el nu avea nicio miza personala i-a dat prilejul unor actiuni de care probabil nu se credea capabil. Anibal Augusto Milhais Gote s-a nascut pe 9 iulie 1895 la Valongo, langa Porto.
Muncitor in fabrica, fara nicio educatie in afara a cateva clase primare, el a fost inrolat in armata portugheza in iulie 1915 si trimis apoi in Corpul Expeditionar Portughez, comandat de generalul Fereira do Amaral. Foarte curand, timidul si scundul Milhais (avea doar 1,55 m inaltime si fusese la un pas de a fi clasat, ca inapt, de comisia de incorporare), se va remarca drept un excelent tintas.
In aprilie 1918, el se afla in transeele din Franta, incercand sa tina piept inamicului, cand germanii au declansat pe neasteptate faimoasa lor „ofensiva de primavara”. Alaturi de Batalionul 15 portughez, din care facea parte Milhais, pe acel sector de front luptau si doua regimente britanice.
Aliatii au mentinut pozitiile intreaga dimineata, dar deja pe la ora 2.00 PM era clar ca atacul german furibund nu mai putea fi respins. Comandantul trupelor britanice, maiorul Furnes, a dat ordinul de retragere.
Toti s-au supus, mai putin Milhais, care a rostit o fraza ce-l va face celebru: „Plecati voi, eu o sa va acopar”. Desi stia ca neascultarea ordinului il facea pasibil de Curtea Martiala si de pedeapsa capitala, micul soldat a refuzat sa-si paraseasca pozitia. Inarmat cu o mitraliera Lewis, el dorea sa acopere retragerea camarazilor sai. Ce a urmat ar putea parea o succesiune de secvente dintr-un film cu supereroi: tragand fara oprire, Milhais a tinut in loc intreaga ofensiva germana. Cand ramanea fara munitie, alerga prin transee si lua mitralierele camarazilor deja cazuti, continuand sa traga. Statura lui miniona il impiedica sa fie vazut. In acest timp, germanii, nestiind ca restul trupelor Aliate se retrasesera deja, erau convinsi ca au in fata cel putin un batalion si au cerut intariri.
Cand germanii au atacat, in cele din urma, la baioneta, a doua zi, Milhais s-a ascuns in burta unui cal mort, varat pe jumatate intr-o panza de cort, si a asteptat sa treaca tavalugul inamic. In zilele care au urmat, a ratacit printre liniile germane, lansand atacuri sporadice ori de cate ori i se ivea oportunitatea.
Pe 13 aprilie a intalnit o coloana de soldati britanici, luati prizonieri si condusi de un pluton de germani. Cu abilitatea-i remarcabila, a impuscat rapid militarii germani din fruntea coloanei, dandu-le, de asemenea, celorlalti impresia ca sunt atacati de forte superioare. Dupa ce germanii au fugit, Milhais a eliberat prizonierii si s-a intors cu ei in liniile Aliate – rastimp in care a mai salvat si viata unui maior scotian care era la un pas sa se inece intr-o mlastina!
Superiorii lui au fost pusi in fata unei dileme: teoretic, ar fi trebuit sa-l trimita in fata Curtii Martiale pentru nesupunere, dar un asemenea gest ar fi provocat, cu siguranta, revolta trupelor. Ca atare, Milhais a fost decorat in fata a 15.000 de soldati cu Crucea de Razboi Belgiana, Crucea Victoria a Imperiului Britanic si „Colanul Ordinului Torre de Espada”, suprema distinctie militara portugheza.
Dupa semnarea armistitiului, in noiembrie 1918, soldatul s-a intors acasa, s-a casatorit si a avut noua copii. Presa l-a ridicat in slavi ca pe eroul razboiului, titrand: „Chamas-te Milhais, mas vales milhoes” („Te cheama Milhais, dar valorezi milioane”), iar pentru tot restul vietii a fost cunoscut ca „Soldatul-milion”.
In semn de recunostinta, satul lui natal s-a numit, din 1924, Valongo de Milhais. Dar viata lui nu a fost usoara: dupa ce a emigrat in Brazilia, din cauza saraciei, a revenit in Portugalia dupa ce, la presiunea opiniei publice, guvernul i-a acordat o pensie de veteran. Cel mai decorat soldat din istoria armatei portugheze a murit pe 3 iunie 1970, in satul sau natal.
GABRIEL TUDOR
Comentarii