Continui sa mai rezum cateva idei din interesantul articol „Ce mare lucru? Pentagonul admitea si acum 74 de ani ca OZN-urile «nu sunt din aceasta lume»” al scriitorului american Whitley Strieber, autor a cel putin sase carti privind experienta sa personala cu entitati aparent extraterestre.
In episodul anterior am rezumat criticile sale la adresa secretomaniei autoritatilor americane in privinta fenomenului OZN. El se intreba unde au disparut metalul si materialul biologic gasite la Roswell. Generalul Exon ii spusese personal ca le-a vazut pe amandoua. Colonelul Jesse Marcel a realizat un videoclip despre metalul pe care l-a testat inainte de a-l trimite superiorilor. Unde este metalul acum? Si materialele biologice? Ambii barbati au spus ce au spus in contextul varstei lor avansate si a nelinistilor lor cu privire la alegerea morala pe care o implica pastrarea unor astfel de secrete. Acelasi lucru este valabil si pentru fotografiile facute de astronautul Gordon Cooper, ca si de multi altii.
Strieber cere sa admitem adevarul: nu stim ce este fenomenul OZN, dar stim ca nu este rezultatul activitatii vreunei puteri conventionale pamantesti si mai stim ca are ceva de-a face cu noi.
Evaluarea situatiei
Forta Spatiala SUA recent propusa nu are multe sanse sa controleze situatia, mai ales daca intentioneaza sa incerce sa doboare OZN-urile. Nimeni nu are dreptul sa exercite o rezistenta armata in acest caz, fara ca publicul sa fie pe deplin informat. Daca s-ar face asa ceva, atunci relatia dintre specia noastra si lumea noastra se va schimba. Trebuie sa putem participa cu totii la o astfel de decizie si nu doar reprezentantii unei singure tari. Intreaga lume trebuie sa fie capabila sa evalueze inteligent situatia si sa contribuie la decizie. Daca se va merge la razboi cu o alta lume, toti pamantenii au dreptul sa stie asta si sa inteleaga de ce. (S-ar putea, e drept, ca Forta Spatiala SUA sa nu aiba nimic de-a face cu toate acestea. Dar, din cauza secretomaniei generalizate, raspunsul nu poate fi cunoscut.)
Cei care indraznesc sa cerceteze problematica OZN si, mai rau, sa raporteze despre contacte avute cu prezenta aflata in spatele ei, sunt adesea acuzati ca sunt fondatorii neintentionati ai unei noi religii OZN. Exista cu siguranta asa ceva, dar nu este o religie bazata pe mit, ci un nou tip ciudat de religie: o religie laica.
O noua religie OZN este creata de fapt de cei care pastreaza secretele. Daca planifica o rezistenta armata, atunci preotii ei nu sunt consacrati deloc unei zeitati conventionale. Acesti preoti sunt soldati consacrati zeului razboiului, iar ritualurile lor religioase sunt bataliile. Ei sunt, pentru un Sancho Panza disperat al comunitatii OZN, acel Don Quijote care se lupta cu moara de vant a fenomenului, dar cu o lance foarte reala si foarte scumpa, ca si cu consecinte complet imprevizibile. Noi, oamenii, cu siguranta nu vrem ca cineva sa galopeze in spatiu in numele nostru si sa traga in niste extraterestri despre care pretind ca nu stiu nici macar daca exista, lasandu-ne apoi sa ii infruntam singuri si neprotejati in mijlocul noptii, deoarece, chiar daca nu sunt periculosi acum, este posibil ca vor deveni atunci.
Prezenta care este aici, fie ei extraterestri sau altceva, are o putere uluitoare si o autoritate extraordinara. Nu va fi „infranta” de o putere care foloseste avioane si, in cel mai bun caz, ceva arme exotice in spatiu, care vor avea probabil un efect limitat si temporar, daca chiar vor avea vreun efect.
Si daca cumva acea prezenta este de partea noastra? Ce se intampla daca toate rapirile si altele sunt, de fapt, in sprijinul supravietuirii noastre si nu le intelegem mai mult decat intelege un caine ingrozit ca veterinarul care ii infige un ac ii salveaza viata? Ce se intampla, daca ei fac parte chiar din rasa umana, intr-un fel pe care nu am reusit sa-l intelegem in totalitate, si incearca sa-si protejeze copiii, surorile si fratii, deci familia lor umana? Nu stim.
Sau stim? Daca vreo agentie umana cunoaste originea si scopul rapirilor, dar pastreaza acestea secret, atunci este mai mult decat crima secolului, este crima fundamentala impotriva umanitatii, marea crima a istoriei.
Pana in prezent, mass-media a fost prea mult dornica sa acorde spatiu povestilor infricosatoare si absurde. In unele zone, inca incearca sa foloseasca tactici de demistificare de moda veche. O „autoritate” stiintifica a explicat chiar ca OZN-urile sunt doar pasari care zboara de fapt cu mult mai incet decat pare. Aparent respectivul nu este constient de faptul ca radarele de directionare poarta detectoare extrem de sensibile, care pot masura viteza pana la sutimi de kilometru. Un altul a respins videoclipurile drept „reflexii pe geamurile cabinei”. Cred ca putem ignora cu siguranta acesti clovni. Toata mass-media, cu exceptia celor extrem de creduli, va respinge astfel de pretentii puerile.
Daca ideea, flagrant absurda, ca obiectele ar putea fi in posesia unei puteri adversare pamantesti va deveni noua explicatie preferata, atunci academistii si mass-media, sustinuti tacit de esecul militarilor de a nega acest lucru, vor pierde si restul de credibilitate pe care il mai au in fata publicului. Unii – speram ca nu prea multi – din mass-media vor miza pe o astfel de poveste. Ei au ras de OZN-uri si de martori de la bun inceput si nu vor sa li se arate ca au gresit. Majoritatea dintre ei, totusi, sunt susceptibili sa imbratiseze misterul si sa inceapa sa-l exploreze cat pot de bine.
In mod similar, daca oamenii de stiinta si academistii vor recunoaste ca OZN-urile sunt de origine necunoscuta, vor descoperi ca intregul lor model de realitate le-a explodat in fata. O parte dintre ei vor saluta acest lucru. Pentru stiinta cel mai distractiv este atunci cand exista un mister de abordat, iar cel al fenomenelor aerospatiale neidentificate este unul cu totul extraordinar.
Altii ar prefera sa-si pastreze paradigma, decat sa infrunte adevarul. Puteti fi siguri ca acestia vor depune toate eforturile pentru a-si distruge colegii care nu sunt de acord cu ei, la fel cum au facut-o cu Dr. John Mack si cu altii. Acesti oameni nu sunt mostenitorii lui Galileo. Departe de aceasta, ei sunt mostenitorii cardinalului Bellamine, principalul sau inchizitor.
Origine necunoscuta
Marele public, o parte din mass-media si poate chiar majoritatea, ca si multi oameni de stiinta si cadre universitare sunt gata sa infrunte adevarul: fenomenul OZN are o origine necunoscuta, este bine conectat la rapoartele de rapire si isi are originea fie intr-o inteligenta neumana de origine necunoscuta, fie este un rezultat, pe care nu
l-am inteles inca, al umanitatii noastre – sau ambele. Strieber nu vede nicio contradictie in asta, intrucat cel mai mare dintre mistere – spune el – e ca, de fapt, nu stim cine suntem noi insine.
Aceasta enigma merita cu siguranta studiata si avem abilitatile si echipamentul pentru a face acest lucru. Putem aborda fenomenul intr-un mod organizat si, cu suficient talent si buget, sa formam o baza de date stabila pentru studii ulterioare.
La urma urmei, prezenta din spatele fenomenului este complice la secreto-manie, nu-i asa? Ei vin pe furis in casele noastre si in vietile noastre. Nu aterizeaza, sa zicem, intr-un spatiu public precum mijlocul unui meci de baseball sau pe peluza Casei Albe. Vazand acest lucru din perspectiva lor, sunt de observat doua lucruri: ei pot respecta frica autoritatilor noastre fata de ei, prin pastrarea secretului, si / sau ar putea sa ne obisnuiasca, asteptand totodata sa ii ajungem din urma, astfel incat contactul cu ei sa nu ne colonizeze cultural, ceea ce ar reorienta intreaga noastra lume catre ei si cunostintele lor si ne-ar distruge propria vointa de a inova si de a fi independenti.
Cred ca aceasta ingrijorare putea fi una serioasa acum 10 ani sau chiar 5, dar acum stim prea multe. Daca ar aparea public maine, nu am deveni niste cersetori. Vom vedea prezenta lor ca o provocare extraordinara si interesanta, la fiecare nivel.
Este timpul deci sa incepem sa exploram serios realitatea acestei enigme, la fiecare nivel al societatii, de la masa din bucatarie la academie si laborator, pana la salile congresului si ale Casei Albe, ca si la orice alta institutie sociala relevanta de pe Pamant, inclusiv la autoritatile religioase.
Niciunul dintre detaliile fenomenului, nici macar partile mai intunecate care ar putea fi acolo, nu ne vor dezechilibra. La urma urmei, am trait cu asta, inclusiv cu rapirile, de cel putin doua generatii. Este timpul ca autoritatile sa se maturizeze. Facand acest lucru, ele ar ajunge in sfarsit din urma marele public.
DAN D. FARCAS
Comentarii