De-a lungul vremii, razboaiele au fost castigate nu numai de cele mai puternice armate, ci in primul rand de conducatorii mai bine informati… Cu alte cuvinte, cunoasterea optima a conditiilor de lupta, a efectivelor si a dotarii militare a inamicului si mai ales a moralului soldatilor adversi, a ajutat la castigarea multor conflicte, chiar daca partea mai bine informata era net inferioara, numeric si logistic, armatei inamice. Interesant e faptul ca nu doar oamenii au jucat, in istorie, rol de „iscoade”, ci si necuvantatoarele. Iar din acest punct de vedere, se poate spune ca porumbeii au adus mai multe servicii militare decat „ochii si urechile regelui” – atat de faimosii spioni din antichitatea persana…
Prietenul la… razboi se cunoaste
In octombrie 1918, primul razboi mondial se apropia de sfarsit in padurea Argonne, din nord-estul Frantei. Metru cu metru, peste un milion de soldati ai Aliatilor smulgeau Europa ocupata din ghearele germanilor, cu pretul unor uriase pierderi umane si materiale. Pierderi deosebit de grele a suferit un batalion american care, patrunzand prea adanc in teritoriul inamic, a fost efectiv decimat. Cei 550 supravietuitori s-au vazut inconjurati de forte germane de aproape cinci ori mai numeroase, orice posibilitate cu exteriorul fiind taiata.
Mai mult, americanii erau nevoiti sa infrunte si tirul propriilor camarazi artileristi, convinsi ca trag doar asupra nemtilor. In aceste conditii dificile, singurul care ii putea ajuta pe soldatii inconjurati era un membru al US Army Signal Corps, numit Cher Ami – un porumbel special dresat pentru asemenea misiuni. Lui i s-a atasat, pe unul dintre picioare, un bilet adresat comandantilor Statului Major Aliat, prins cu un inel metalic, prin care se cerea ajutor.
Vazand porumbelul, soldatii germani au intuit despre ce e vorba si au tras asupra lui, dar, chiar si atinsa la o aripa, pasarea a reusit sa strabata cei 50 kilometri ce o desparteau de tabara aliata, transmitand mesajul disperat. In cele din urma, batalionul american a fost salvat, gratie curajoasei inaripate. Pentru eroismul sau, Cher Ami a primit cea mai inalta distinctie militara franceza, Croix de Guerre.
Dar din nefericire, rana capatata la aripa se va dovedi in cele din urma fatala, porumbelul murind, la cateva saptamani. El a fost impaiat si trimis la Institutul Smithsonian din Washington D.C., unde poate fi admirat de vizitatori ca un veritabil erou de razboi al natiunii americane, care a salvat vietile a peste cinci sute de soldati.
Paul Reuter, un om bine informat
Desi metodele lor sunt mai degraba misterioase, porumbeii calatori precum Cher Ami poseda o remarcabila abilitate de a regasi cuibul, chiar daca zboara catre el din teritorii necunoscute, situate la sute de kilometri distanta. De veacuri, oamenii au remarcat aceasta insusire si au folosit-o pentru a transmite, prin intermediul mesagerilor cu pene informatii vitale. Astazi, porumbeii calatori constituie doar apanajul crescatorilor specializati, al pasionatilor, dar pana prin anii 50 ei au reprezentat un mijloc de comunicare extrem de eficient.
Cu mai bine de 3000 de ani inainte, egiptenii si persanii au fost primii care au observat tendinta porumbeilor de a reveni la cuib de la distante mari si au inceput sa foloseasca aceasta proprietate. Spionii lor isi informau stapanii despre cele petrecute in orasele si in taberele dusmanilor, prin intermediul porumbeilor, astfel ca multe succese ale marilor cuceritori egipteni sau persani li se datoreaza tocmai acestor pasari.
Odata cu trecerea timpului, metodele de selectie au fost imbunatatite, in sensul ca doar porumbeii care puteau regasi „casa” dupa ce fusesera lasati la distante foarte mari, chiar peste mari si munti, erau alesi pentru reproducere, pentru a zamisli exemplare la fel de valoroase. Pe la 1813, un afacerist inventiv, pe nume Paul Reuter (intemeietorul celebrei agentii Reuters) a cumparat un stol de porumbei calatori si cu ajutorul lor transporta informatii scrise referitoare la oscilatiile burselor din Belgia si Germania.
Afland primul deznodamantul bataliei de la Waterloo, el a folosit acest lucru in interesul sau, tranzactionand un numar important de actiuni care, atunci cand toata lumea a aflat ca Napoleon fusese invins, i-au adus o adevarata avere, din cauza cutremurului ce a zguduit pietele bursiere europene.
„Mancati porumbeii nemtilor”
In timpul primului razboi mondial, doctorul german Iulius Neubronner a avut ideea de a atasa de gatul porumbeilor camere de fotografiat miniaturale, pentru a imortaliza pozitiile inamice. Ideea va fi dezvoltata, in a doua conflagratie mondiala, de britanici. Incepand cu 1940, ei au parasutat deasupra Olandei si Frantei sute de custi in care se aflau porumbei calatori, un creion special, o hartie hidrorezistenta si instructiuni dedicate localnicilor care voiau sa colaboreze cu Aliatii, dezvaluindu-le informatii despre miscarile de trupe si logistica germanilor.
Multi porumbei s-au intors in Marea Britanie purtand mesaje care se vor dovedi nepretuite, in economia razboiului; printre acestea si cele referitoare la planuita invazie a insulelor britanice de catre Hitler. Germanii au reactionat, trimitand propriii porumbei dresati, alaturi de tigari de foi si de bilete prin care se cereau numele liderilor din Rezistenta, pentru ca acestia sa fie „recompensati” – ca si cum ar fi venit din partea englezilor. Curand, adevarul a fost aflat si Aliatii i-au sfatuit pe localnici „sa fumeze tigarile si sa manance porumbeii nemtilor”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii