Submarinul german U-1206 facea parte din seria VIIC, o clasa de submersibile menite sa evite detectarea de catre navele Aliate si sa scufunde convoaiele inamice cu o eficienta letala. Era, pentru acele vremuri, o masinarie high tech, dotata cu cele mai moderne echipamente, inclusiv cu o toaleta de ultima ora.
In loc sa urmeze metoda folosita la submarinele britanice si americane, la acea vreme, de stocare a reziduurilor in tancuri septice, la bordul vasului, inginerii germani dezvoltasera un sistem de inalta presiune care economisea greutate si spatiu pretioase la bord, ejectând reziduurile direct in mare.
Dar sistemul functiona corespunzator doar când submarinul era la suprafata sau aproape de suprafata – si nu fusese testat in conditii de submersie indelungata, asa cum se intâmpla adesea sa stea un submarin german, mai ales in ultimele faze ale razboiului.
In aceste conditii, toaleta era mai curând impropriu de folosit, asa cum comandantul submarinului U-1206, Karl-Adolf Schlitt, avea sa descopere pe 14 aprilie 1945. Schlitt si echipajul sau pornisera de doar sapte zile in calatoria inaugurala a submarinului, când o simpla incursiune la toaleta a declansat dezastrul. Fiindca nu intelesese prea bine cum functiona mecanismul, capitanul a chemat, dupa ce folosise toaleta, inginerul de bord sa-l ajute. Din nefericire, acesta a deschis o valva gresita, iar cabina a inceput sa se umple cu un amestec de apa de mare si excremente umane!
Dezagreabila combinatie s-a scurs apoi in compartimentul de acumulatoare electrice al submarinului, situat chiar sub cabina toaletei, iar reactia chimica declansata a dus la eliberarea de cantitati letale de clor, in forma gazoasa. Lasat fara nicio alta optiune, capitanul Schlitt a ordonat echipajului sa deschida tancurile de balast si sa iasa la suprafata.
Totodata, torpilele au fost lansate la intâmplare in ocean, pentru a mai elibera din greutate si a creste flotabilitatea submarinului. Dar, pe când submarinul iesea din adâncuri, a fost detectat rapid de o patrula a Royal Air Force, care a deschis focul asupra lui.
In invalmaseala creata, patru din cei 40 de membri ai echipajului submarinului s-au inecat. Restul au fost luati prizonieri de britanici si dusi in portul Peterhead. Ca nu cumva submarinul sa cada in mâinile inamicului, capitanul Schlitt ordonase sabordarea lui.
Abia in mai 2012, o echipa de scafandri a reusit sa detecteze epava lui U-1206, la 12 mile marine in largul golfului Cruden, lânga Aberdeenshire. Desi se afla de peste sase decenii pe fundul marii, submersibilul se pastrase in bune conditii. Din pacate, capitanul Karl-Adolf Schlitt nu a mai apucat sa vada aceasta descoperire, intrucât murise cu trei ani inainte, la vârsta de 90 de ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii