Intre conducerea autocratica (dictatoriala) a statului si violenta este o legatura biunivoca (in ambele sensuri). Se genereaza reciproc si istoria are exemple pilduitoare pentru prezent, chiar daca unii refuza asocierea. Evolutia Republicii Romane, de la anul 509 i.Ch. si pana la tentativa lui Julius Caesar de a controla toate puterile statului ne demonstreaza ca sistemul republican este fragil in lipsa controlului (cenzurii) puterii centrale de catre celelalte forte sociale ale statului. Practic, asasinarea unui lider cu vederi autocratice a nascut dezordinea din care s-a conturat dictatura lui Octavianus Augustus.
Testamentul surpriza al lui Caesar
In termenii de azi, am putea spune ca moartea violenta a lui Caesar a fost cauzata de cresterea intolerabila a cultului personalitatii si a tendintelor dictatoriale ale sale. Conflictul deschis cu Senatul a debutat cu trecerea Rubiconului („Zarurile au fost aruncate”, cu varianta „Sa vorbeasca zarurile”) si disputa mortala dintre Caesar si adversarul Pompei (pe care l-a urmarit pana in Egipt). Era anul 50 i.Ch. si popularitatea lui Gaius Iulius Caesar crestea alarmant.
Sub presiunea evenimentelor, Senatul il alege mai intai „dictator pentru un an”, apoi „dictator pentru 10 ani”, apoi „Dictator pe viata”. Elogiile la adresa sa nu mai conteneau. A primit si titlul de „Pater Patriae” (Parintele tarii) si, contrar cutumelor republicane, s-au batut monede cu chipul sau. La intalnirile populare, lumea il striga „Rex” (Regele), iar marele sau prieten, Marc Antoniu, ii ofera coroana de lauri, pe care Caesar o refuza, simuland modestia.
Si iata ca apar radicalii: un grup condus de Brutus Marcus Iunius si Gaius Cassius se autointituleaza „Eliberatorii” si formeaza o conspiratie cu scop de a-l elimina. Din toate variantele de suprimare, a fost ales atacul cu cutite din Senat (armele ascunse sub toga). A fost fixata ziua de 15 martie („Idele”; acest termen indica mijlocul lunilor martie, mai, iulie si octombrie si data de 13 a celorlalte luni). Locul crimei a fost Teatrul lui Pompei. Calpurnia, sotia sa, si-a visat sotul plin de sange, doctorii i-au spus sa nu se duca.
Si totusi, dupa ce Caesar a intrat in sala, un senator i-a smuls tunica, altul l-a ranit usor la umar, apoi cel putin 23 de lovituri de cutit l-au doborat la pamant. Brutus a fugit la Capitoliu si a anuntat: „Popor roman, suntem din nou liberi!” De frica unui macel, oamenii s-au ascuns in case. Nici urma de bucurie.
Surpriza locuitorilor
Senatorii s-au grabit va voteze amnistia ucigasilor. Dar la funeralii, Marc Antonius face un gest exceptional: dezbraca victima si arata poporului ranile, precizand si cine le-a facut. Apoi citeste testamentul. Multimea a aflat cu uimire ca locuitorii Romei vor primi sume mari de bani din vistieria personala si se vor plimba prin gradinile proprietatilor sale!
Lider devine fiul adoptiv, Octavianus, iar daca si acesta moare, conducerea va fi preluata de… Brutus, marele tradator! Culmea ironiei, a inceput goana dupa ucigasii amnistiati. Brutus pierde partida si se sinucide. Victima sa este divinizata. Multimea striga „Divus Iulius!” si o cometa confirma ca tiranul a ajuns un zeu.
PAUL IOAN
Comentarii