În multe basme, un tata prea cusurgiu sau un blestem al unei vrajitoare o împiedica pe printesa sa-l gaseasca pe Fat-Frumos, dar lucrurile au stat putin diferit în Mongolia secolului al XIII-lea.
Orice baiat singur, indiferent de statut sau avere, se putea casatori cu fiica hanului, Khutulun. Exista o singura conditie, decretata chiar de printesa: nu o puteai lua de sotie pâna nu o învingeai într-un meci de… trânta!
Daca pierdeai, trebuia sa îi dai mai multi cai drept pedeapsa. Pare lesne? Ei bine, nu este, pentru ca vorbim despre stra-stranepoata lui Genghis Han.
Nascuta în jurul anului 1260, Khutulun era o prezenta intimidanta. Potrivit memoriilor lui Marco Polo, printesa era „atât de bine facuta în toate membrele, atât de înalta si de puternic construita, încât aproape ca putea fi luata drept o uriasa”. De asemenea, era imaginea încrederii în sine.
În copilarie, a învatat sa traga cu arcul si sa calareasca si a crescut pentru a deveni o razboinica neînfricata. De fiecare data când tatal ei, Kaidu – liderul Hanatului Chagatai – mergea la lupta, de obicei se adresa lui Khutulun (si nu celor 14 fii ai sai) pentru a-i cere ajutorul. Nimic nu o speria. Khutulun nu numai ca galopa alaturi de tatal ei în batalie, dar în mod regulat se avânta cu capul înainte în liniile adversarilor pentru „a se napusti asupra ostirii inamice si a prinde un om de acolo, la fel de abil precum un soim se napusteste asupra unei pasarele, si îl ducea, prinzându-l de cingatoare, la tatal ei”, scria Marco Polo. Istoricul din secolele al XIII-lea si al XIV-lea, Rashid al-Din, a fost mai direct, precizând ca ea „mergea adesea în campanii militare, unde savârsea fapte de vitejie vrednice de lauda”.
Nu este de mirare ca printesa Khutulun avea pretendenti care stateau la coada si îi cereau mâna în casatorie.
Cu toate acestea, ea a refuzat sa se casatoreasca cu vreunul dintre ei daca nu reusea sa o învinga într-un meci de trânta dreapta, stipulând ca orice învins trebuia sa îi ofere între 10 si 100 de cai. Iar rezultatul a fost ca temuta Khutulun s-a întors acasa cu o multime de cai drept premiu.
Într-un rând, un pretendent deosebit de încrezator a pariat pe 1.000 de cai ca o va învinge pe printesa. Parintilor lui Khutulun le placea baiatul – ei abia asteptau sa-si vada fiica casatorita – asa ca au luat-o pe printesa deoparte si i-au cerut sa se dea batuta. Dupa ce a ascultat cu atentie sfatul parintilor ei, a intrat în ring si, dupa spusele lui Polo, „l-a aruncat curajos pe pavajul palatului, zdrobindu-i toate oasele”. Cei 1.000 de cai au devenit ai ei.
Khutulun va ramâne neînvinsa toata viata, iar conform legendei, ea si-a ales în cele din urma un sot dupa pofta inimii, multumindu-se cu un barbat cu care nici macar nu se luptase.
Secole mai târziu, povestea ei l-a inspirat pe François Pétis de La Croi sa scrie povestea lui Turandot, care a devenit în cele din urma o opera celebra a compozitorului Giacomo Puccini.
GABRIEL TUDOR
Comentarii