Razboiul ceainicului din 1784 a fost prin excelenta o poveste de genul David împotriva lui Goliat. O formidabila flota navala a Sfântului Imperiu Roman s-a confruntat cu o nava de lupta solitara, dar s-a întors înfrânta.
În scurta batalie, care a durat mai putin de o zi, s-a tras un singur foc de arma, iar singura victima a fost un… ceainic în care marinarii îsi fierbeau apa pentru ceai sau pentru supa. Circumstantele care au dus la acest conflict bizar se declansasera cu mai bine de 200 de ani în urma, într-o perioada în care Tarile de Jos – care corespund aproximativ Olandei, Belgiei si Luxemburgului de astazi – se aflau sub dominatie spaniola, fiind supervizate de Casa de Habsburg, care controla si Sfântul Imperiu Roman.
În 1568, un grup de sapte state olandeze care ocupau partea de nord a regiunii s-a revoltat împotriva stapânilor spanioli. Dupa 80 de ani de conflicte, Habsburgii si-au recunoscut înfrângerea, iar olandezii au obtinut independenta si au format Republica Olandeza, care a devenit în cele din urma Olanda.
Provinciile sudice, care vor deveni mai târziu Belgia si Luxemburg, au ramas sub autoritatea Spaniei. A trecut mai mult de un secol de când olandezii si-au obtinut independenta, dar relatiile dintre Republica Olandeza si Spania au ramas în continuare tensionate.
Cauza dusmaniei dintre cele doua a fost râul Scheldt, pe care olandezii îl tineau sub control din 1585. Râul izvoraste în nordul Frantei, curge prin provinciile sudice, apoi intra pentru scurt timp în Republica Olandeza înainte de a se varsa în Marea Nordului. Înainte ca olandezii sa preia controlul asupra gurii râului, provinciile sudice aveau doua porturi înfloritoare pe Scheldt, si anume Gent si Anvers.
Odata cu închiderea Scheldt pentru navigatie, comertul s-a mutat din aceste porturi catre Amsterdam si Middelburg si a paralizat serios comertul provinciilor sudice, spre nemultumirea dinastiei de Habsurg. Împaratul Sfântului Imperiu Roman, Iosif al II-lea, furios ca imperiul sau pierdea bani, a cerut ca barierele sa fie înlaturate si, din nou, olandezii au refuzat. În 1784, Iosif al II-lea a trimis trei nave de la Anvers în Scheldt pentru a forta deschiderea râului pentru comertul spaniol.
Ca raspuns, olandezii au trimis o singura nava, Dolfijn, pentru a intercepta navele imperiale.
Cele doua tabere ostile s-au întâlnit pe 9 octombrie 1784, în apropierea orasului Saeftinghe din sud-vestul Olandei. Consemnarile istorice cu privire la ceea ce s-a întâmplat exact în acea zi sunt rare, dar narativul popular afirma ca nava Dolfijn ar fi tras un singur obuz asupra navei-amiral inamice Le Louis si a distrus complet un ceainic de pe puntea acesteia.
Speriat, capitanul navei Le Louis s-a predat fara lupta. Împaratul Iosif al II-lea a fost, pe buna dreptate, furios. El le-a declarat razboi olandezilor si a trimis o armata sa ocupe vechiul Fort Lillo, la nord de Anvers. Fortele împaratului au rupt mai multe diguri, inundând o zona mare si înecând multi oameni.
În cele din urma, ambele parti au fost de acord sa puna capat conflictului si s-au asezat la masa negocierilor. Olandezii au pastrat controlul asupra râului Scheldt, dar au trebuit sa plateasca câteva milioane de florini olandezi Habsburgilor drept compensatie. Râul Scheldt nu a ramas închis pentru mult timp. Pe masura ce olandezii au pierdut autoritatea asupra teritoriilor lor în favoarea francezilor, râul a fost redeschis pentru comert în 1792.
GABRIEL TUDOR
Comentarii