Istoria magica a Marrakechului, orasul care a dat si numele uneia dintre cele mai fascinante tari din nordul continentului african, Maroc, a sedus celebritati si artisti din întreaga lume.
Un simbol al acestuia, cunoscut pe tot globul, a ramas pâna astazi faimosul minaret, înalt de 77 de metri, al nu mai putin fascinantei moschei Kutubía, însa întregul oras raspândeste cu generozitate în jur o fascinatie fara egal.
Razboi si pace
Moscheea se afla la sud-vest de Jamaa el Fna, o piata plina de saltimbanci si tarabe cu produse alimentare, „fermecatori” de serpi si circari, negutatori, localnici si multi turisti – un loc în jurul caruia totul se învârte având ca punct central asa-numitul „Oras Rosu”.
Denumirea provine de la culoarea zidurilor de aparare ce-l înconjoara si strazilor rosii, care par a revarsa asupra trecatorilor un val necontenit de amurg sângeriu. Chiar daca simbolul dramatic al acestei culori a însotit aproape permanent destinul oamenilor si locurilor statorniciti aici, el reuseste totodata si sa transmita optimismul culorii vietii oamenilor iubitori de frumos si de valori perene autentice.
Din secolul al XI-lea, când razboinicii islamici care purtau voaluri pe fata pentru a se proteja de nisip au venit din desertul Sahara peste Muntii Atlas si au înfiintat un imperiu cu capitala la Marrakech, orasul a ramas un important centru economic, politic si cultural. Aceste triburi nomade erau almoravizii. Ei erau uniti printr-o interpretare stricta a islamului si a jihadului împotriva musulmanilor rivali si apoi împotriva crestinilor.
La vremea respectiva controlau comertul prin Sahara si aveau mari bogatii în aur exploatat în Africa de Vest. Tot ei au fost cei care i-au împiedicat pe crestini sa conduca Spania musulmana dupa ce în 1085 a cazut Toledo, ajutând la întârzierea Reconquistei pentru 400 de ani. Este de notorietate faptul ca împotriva lor a luptat, dar a pierdut confruntarea faimosul cavaler castilain Don Rodrigo Díaz de Vivar, eroul national al Spaniei supranumit El Cid Campeador.
Magia celor 1001 de nopti
Moscheea Kutubía dateaza din perioada fabuloaselor morminte saadiene (secolul XVI), o atractie majora pentru vizitatorii Marrakechului datorita frumusetii decorului lor. Abandonate timp de secole, mormintele au fost redescoperite în 1917 prin fotografiere aeriana. Moscheea este considerata o capodopera a artei magrebiene si a inspirat Giralda, turnul-clopotnita al catedralei Santa María de la Sede din Sevilla.
Apogeul orasului coincide cu puternica dinastie Saadi, la sfârsitul secolului XVI, ai caror membri se odihnesc în somptuosul mausoleu aflat pe latura sudica a moscheii Kasbah. Mormintele sunt din marmura de Carrara, decorate cu mozaicuri „zellige” (bucati de dale colorate) pe podele si pe peretii inferiori.
Pâna în 1956, Marrakech a avut si reputatia unei „consistente” comunitati de moravuri usoare, dar în acelasi timp a atras ca un magnet si mari personalitati fascinate de atmosfera coborâta parca din parfumul celor „1001 de nopti”. Politicieni precum Charles de Gaulle si Nelson Mandela s-au cazat la emblematicul Hotel „La Mamounia”.
Alfred Hitchcock a filmat în aceasta locatie scene din „The Man Who Knew Too Much”, iar Paul McCartney a compus piesa „Mamounia” în timpul sederii sale. „La Mamounia” si-a deschis portile în 1923, iar numele sau înseamna „refugiu”. Un fel de refugiu a devenit orasul pentru elitele lumii, în ciuda brutalitatii regimului gestionat drastic de „pasa” Thami El Glaoui, un razboinic neînduplecat.
Însa, oarecum paradoxal, suveranii orasului si ai regiunii au impulsionat puternic arhitectura si artele arabe de cea mai înalta tinuta si au adus aici celebritati precum Joséphine Baker, Edith Piaf si Charlie Chaplin, cu banchete de lux în palatele lor si cu o multime de cadouri. Un fapt inedit este ca în 1943 premierul britanic Winston Churchill i-a oferit presedintelui american Roosevelt un tablou pictat de el dupa vizita facuta în 1929 la Marrakech.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii