Asia Mica poate fi considerata nu doar „depozitara” unora dintre cele mai semnificative episoade din istoria civilizatiei umane actuale, ci si loc de raspântie a miturilor lumii.
Muntele Nemrut (Nemrut Dag, în limba turca) pastreaza de peste doua milenii un sanctuar unic în lume, menit a fi mausoleul regelui Antioh I din Commagene, marcat prin structuri de piatra deosebit de spectaculoase, ceea ce multi istorici si arheologi considera a fi a opta minune a Antichitatii.
Sanctuarul regelui
Situata într-o regiune muntoasa din sud-estul Turciei, Commagene a fost o provincie a regatului elenistic al Siriei. În anul 323 î.Chr., dupa moartea lui Alexandru cel Mare, generalul armatei macedonene Seleucos I Nicator a preluat controlul asupra regiunii.
Aproximativ 160 de ani mai târziu, guvernatorul Ptolemeu s-a proclamat rege al Commagenei, iar provincia s-a desprins de Imperiul Seleucid, aflat pe atunci în declin. S-a nascut astfel o noua dinastie de suverani elenistici a caror stapânire este considerata o „epoca de aur”.
Societatea acelor vremuri era un amestec de cultura greaca si persana, iar fuziunea culturala era un fapt obisnuit. Este si perioada în care – aproximativ între anii 70 si 36 î.Chr. – a domnit cel mai faimos rege al Commagenei, Antioh I.
Nemrut era un alt nume pentru regele biblic Nimrod, descris în Cartea Genezei ca un vânator faimos, conform traditiei locale el vânând uneori si pe aceste meleaguri. În vârful muntelui, la peste 2.100 de metri, regele Antioh I a pus sa se înalte o movila artificiala imensa, iar la poalele acesteia s-au ridicat statui enorme de piatra, înalte între 3 si 9 metri.
Constructia lui Nemrut Dag ar fi fost o provocare uriasa atât din punct de vedere artistic, cât si logistic. Un exemplu edificator: în situl respectiv a fost gasit un cap de piatra urias, ce o înfatisa pe zeita Fortuna, patroana regatului Commagene.
O fabuloasa simbioza de culturi
Lucrarea faraonica solicitata de Antioh I avea rolul de a-i proteja mormântul, dar ea întruchipeaza îngemanarea istorica a mai multor culturi diverse, fie autohtone, fie venite pe cale armata ori comerciala din alte parti ale zonei de confluenta geografica dintre Asia, Europa si Africa.
De altfel, este semnificativ faptul ca marele imperiu greco-iranian se întindea între Marea Neagra, Mediterana si Marea Caspica! In prezent, movila artificiala cladita din porunca lui Antioh I are înaltimea de 48 de metri si diametrul de aproape 150 de metri, dar initial ar fi avut o înaltimede aproximativ 70 de metri.
Majoritatea artefactelor care împodobeau în urma cu doua milenii complexul funerar au fost distruse de trecerea timpului si a oamenilor potrivnici vechilor stapâniri. In aceste conditii, vestigiile care au supravietuit sunt mai mult decât impresionante.
Terasa de est este dominata de cinci statui asezate, iar o inscriptie lunga, gravata pe spatele colosilor, dezvaluie identitatea fiecarui zeu. Cea din stânga îl reprezinta pe Antioh I. Lânga el sta personificarea tinutului Commagene, ca o zeita hranitoare, iar celelalte trei reprezinta fuziuni de zeitati greco-romane si persane. O statuie este o combinatie a lui Zeus si Oromasdes, zeii supremi ai mitologiei grecesti si persane.
Urmatoarea îmbina atributele lui Apollo, Mithra, Helios si Hermes, iar ultima îi reuneste pe eroul grec Heracles, zeul persan si protector al regilor Artagnes si zeul grec al razboiului Ares. Fiecare avea în dreptul sau un altar si erau flancate de cele mai puternice animale de pe pamânt si din vazduh: leul si vulturul.
Hierothesionul (mausoleul) lui Antioh I este una dintre cele mai ambitioase constructii ale perioadei elenistice. Designul sau complex si scara colosala s-au combinat pentru a crea un proiect fara egal în lumea antica.
O tehnologie extrem de dezvoltata a fost folosita pentru a construi statuile uriase si ortostate (stele), al caror echivalent nu a fost gasit în alt loc pentru aceasta perioada.
Sincretismul panteonului sau si al liniei de descendenta a regilor sai, care poate fi urmarita prin doua seturi de legende, greaca si persana, este o dovada a originii duale a culturii acestui regat.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii