Cetatea Erbil este cea mai mare cetate din lume, o veche asezare fortificata din regiunea autonoma Kurdistan, în nordul Irakului, construita pe un impunator tell ovoid – o movila ridicata de generatiile succesive care au trait pe acele locuri, în jurul anilor 2300 î.Hr.
Insa, este absolut remarcabila existenta unei comori culturale, amplasata în sud-estul Iranului, Arg-e Bam, o impunatoare citadela, care nu a fost construita din lespezi de piatra dura, ci din chirpici!
Un oras în inima desertului
Constructia Arg-e Bam (în persana „Cetatea lui Bam”) a început în perioada ahemenida (secolele VI-IV î.Hr.) si a fost locuita pâna în anul 1832, dar motivul abandonului sau nu este cunoscut cu certitudine.
Cel mai mare complex de chirpici din lume, situat în Bam, oras din provincia Kerman, situat strategic pe rutele matasii si mirodeiilor care legau lumea antica, este el însusi un oras cetate sau un oras fortificat, cu aspect omogen, dominat de silueta cetatii asezate în cel mai înalt loc din interiorul lui.
Suprafata totala a citadelei este de aproximativ 180.000 de metri patrati, iar unele ziduri – aflate si azi în picioare, în pofida unor cutremure devastatoare care au afectat-o puternic în mai multe rânduri – se ridica la 6-7 metri, cu o lungime de peste 1.815 metri. Arg-e Bam avea 67 de turnuri, care asigurau un important plus de siguranta în ceea ce priveste monitorizarea militara si a apararii.
De asemenea, exista aici doua zone principale. Sectorul guvernamental se afla în mijloc, cuprinzând cetatea militara, conacul, cazarma, fântâna adânca de 40 de metri si grajdurile care puteau adaposti 200 de cai. Sectorul rezidential este format din peste 400 de case si locuri publice (scoli, chiar si terenuri de sport).
Legenda viermelui fermecat
În epopeea Sah-Namé („Cartea regilor” sau „Cronica sahilor”), scrisa de poetul persan Firdoùsi între anii 977 si 1010, se povesteste despre o fata care torcea bumbac, când a descoperit ca un vierme s-a târât într-un mar, pentru a se hrani.
Tânara a pus deoparte marul si, pe masura ce viermele a continuat sa manânce si sa creasca, a produs un fir delicat care a adus bogatie tatalui fetei, Haftvad. Acesta a fortificat orasul pentru a proteja imensa sursa de bogatie providentiala.
Potrivit istoricului si geografului Hamdollªh Mostowfi, când un invadator a luat cu asalt cetatea, un atacator a strapuns viermele cu o sulita si acesta „s-a deschis, motiv pentru care locul a fost numit Bam (însemnând a izbucni).”
Viermele fermecat din poemul lui Firdoùsi era probabil un vierme de matase. De altfel, construita la rascrucea unor drumuri comerciale majore, cetatea Bam îsi datoreaza reputatia productiei de îmbracaminte din matase si bumbac de o asemenea calitate, încât regii veneau aici pentru a-si cumpara cele mai de pret vesminte.
Amplasarea strategica în desertul dintre munti a contribuit la prosperitatea sa. Râurile alpine se scurgeau cândva în Bam prin ingenioasele qanats, sisteme hidraulice subterane ce transformau orasul din desert într-o oaza în care se putea cultiva foarte bine pamântul, obtinându-se recolte remarcabile.
Structurile boltite si cupolele cetatii sunt caracteristice unui oras fortificat medieval. Au fost construite folosind straturi de noroi (chineh) si caramizi de pamânt uscat (khesht).
În secolul al XIX-lea, cei mai multi dintre locuitorii din Bam s-au mutat în asezari din afara cetatii, dar cladirile si moscheile au fost folosite continuu pentru educatie, practici religioase si sarbatori culturale. Pe 26 decembrie 2003, un cutremur cu magnitudinea 6,6 a devastat regiunea.
Peste 30.000 de oameni au murit, zeci de mii au fost raniti si circa 100.000 de locuitori au ramas fara adapost. Multe dintre zidurile de aparare si cartierele Arg-e Bam au fost reduse la ruine, dar qanats-urile si fundatiile au ramas intacte. Pâna în prezent, mai mult de 90% din constructiile distruse au fost refacute, dupa cele ridicate în urma cu doua milenii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii