Oricat ar parea de neverosimil, insisi oamenii de stiinta sustin ideea din titlul articolului de fata: cel mai vechi desen in creion descoperit pana acum nu poarta semnatura vreunui maestru al penelului, nici macar nu dateaza din epocile cunoscute ca fiind de mare inflorire pentru desen, pictura, sculptura si asa mai departe. El a fost descoperit in mica grota Blombos din Africa de Sud (la 300 km de Capetown) si apreciat la o varsta de circa 73.000 de ani!
Un diez al omului grotelor
Imaginea despre care vorbesc cercetatorii ar fi atribuita in zilele noastre artei abstracte, ele constituind o serie de intretaieri de noua linii de culoare rosie – se pare, nuanta preferata a desenatorilor ad-hoc din epoca de piatra. Sau, asa cum unii „critici” s-au exprimat intr-un limbaj de actualitate, am avea de-a face cu un fel de „diez” (ca la telefoanele mobile) sau cu asa-numitul semn „hashtag” utilizat in prezent in cele mai diverse imprejurari.
Desenul a fost realizat cu un creion de ocru, pe o bucata de roca de siliciu si precede cu cel putin 30.000 de ani cele mai vechi desene abstracte ori figurative cunoscute pana in prezent si realizate cu aceeasi tehnica. El intareste ideea ca o asemenea imagine exista in spiritul stravechilor vanatori-culegatori si nu a fost facuta la intamplare, conform cercetatorilor.
Acestia au dorit sa poata explica si cum se poate stabili daca liniile nu au fost trasate la intamplare si cu ce anume. Experimentele lor, analizele la microscop si chimice au dus la constatarea ca e vorba despre un desen elaborat si realizat cu o unealta de ocru, ascutita ca un creion cu varful gros de 1-3 centimetri, pe un fragment de roca desprins dintr-un bloc mai mare si netezit in prealabil prin frecare.
Atelierul „maestrului”
Studiata in amanuntime de cercetatorul sud-african Christopher Henshilwood, incepand din anul 1991, grota Blombos a relevat amanunte de-a dreptul senzationale despre stramosii omului traitori aici in epoca pietrei. Astfel, au fost descoperite diverse obiecte lucrate de om, precum uneltele de os, gravuri, obiecte de podoaba, insa a atras atentia cel mai mult mica bucata de roca silicioasa, de numai 4 centimetri lungime, in mod evident desprinsa dintr-o bucata mare, de asemenea prelucrata. Probabil – spun cercetatorii – aceasta fusese un gen de mojar primitiv, utilizat la prepararea vopselurilor prin frecarea si amestecarea unor plante si a altor materii culese din natura.
Mai mult decat atat, spre surprinderea tuturor, in acelasi strat arheologic s-au gasit motive simbolice similare, dar gravate pe bucati de ocru, cu ajutorul unor unelte de piatra cu varf ascutit. Este, de altfel, pentru prima data cand oamenii de stiinta descopera acelasi tip de motiv reprodus pe suporturi diferite, prin tehnici diferite. Dintre uneltele si materiile identificate, mai mentionam cochiliile de scoici ce serveau drept recipient, un os lung pentru amestecat vopselurile, maduva din oase de animale care servea drept liant ori scoicile Haliotis („urechea marii”) pentru culoarea rosie.
De aceea, se apreciaza absolut justificat ca mica grota a fost un adevarat atelier de obtinere a vopselurilor utilizate in urma cu multe zeci de mii de ani la decorarea unor obiecte de uz comun, de podoaba ori ritualice, dar si pentru desene. Totusi, chiar daca respectivele imagini ascund un sens simbolic, foarte probabil autorii lor nu le puteau considera o forma de arta.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii