De peste o mie de ani, o campie din Laos se afla „invadata” de mii de recipiente lucrate in piatra, avand dimensiuni neobisnuit de mari, de la un metru pana la cinci metri in diametru, insa a caror destinatie a ramas un mister nedeslusit pana in secolul al XIX-lea. Abia in zilele noastre expertii incep sa contureze istoria reala a ciudatelor vestigii si pentru ce anume erau folosite.
O problema sanitara?
Misterioasele chiupuri cioplite in piatra (vase de lut arse), raspandite pe o suprafata plana destul de restransa, i-au pus in dificultate, multa vreme, pe oamenii de stiinta. Legendele locale sustin ca pe aceste meleaguri traia o rasa de giganti, al carui rege – Khun Cheung – dupa o lupta indelungata impotriva dusmanilor, a creat borcanele pentru a depozita vin de orez, in cinstea victoriei repurtate. O alta teorie presupune ca borcanele serveau la pastrarea alimentelor sau reprezentau o solutie de colectare a apei de ploaie pentru calatori.
In 1930 a fost declansata prima cercetare temeinica asupra siturilor respective din provincia Xieng Khouang, al caror numar a crescut vertiginos. Astfel, s-a stabilit ca uriasele recipiente aveau o functie funerara, sugerand o origine apreciata ca datand intre anii 500 i.Hr. si 500 d.Hr. – epoca fierului in spatiul geografic al actualului Laos. Aceasta teza a fost conturata decisiv dupa descoperirea, in imediata apropiere a vaselor, a unor resturi de oseminte umane din care un numar considerabil apartin unor copii cu varste sub 15 ani.
Pe campia sus-mentionata, se afla in prezent trei situri cu chiupuri, primul dintre ele, Ban Ang, continand peste 400 de asemenea vase. Cercetatorii afirma insa ca numarul total ar putea ajunge la peste 8.000, din unicitatea lor derivand insa si imposibilitatea de a se stabili cultura careia ii apartin elementele rituale respective. Totusi, studierea osemintelor a permis identificarea a cel putin 18 defuncti, precum si observatia ca insolitul spatiu funerar era destinat ambelor sexe, indiferent de varsta. Ceea ce ramane inca dificil de inteles este ponderea covarsitoare a numarului de copii – circa 60% – jumatate din ei aflan-du-se de fapt in stadiu fetal, fapt ce poate sugera ca bolile si/sau malnutritia reprezentau probleme majore pentru populatia locala.
Voci din preistorie
Forma „borcanelor” de piatra (urne funerare) nu prezinta variatii, in general: ele sunt cilindrice, cu partea inferioara ceva mai larga decat „gura” vasului. Unele dintre ele au capace, altele nu, dar in preajma lor s-au descoperit si discuri de piatra care in mod cert nu foloseau la acoperirea chiupurilor, ci aveau un alt rol inca nedefinit de arheologi.
O problema ce ridica multe semne de intrebare este cea a decoratiunilor, care exista pe unele capace sub forma unor basoreliefuri reprezentand maimute, tigri si broaste. In plus, dintre miile de piese, un singur chiup este pictat, iar amanuntul frapant pentru cercetatori consta in asemanarea desenelor respective cu remarcabilele picturi realizate pe stancile de calcar de la Huashan, din Guangxi, China.
Cele mai noi metode de datare a acestora au stabilit o vechime impresionant de extinsa de-a lungul preistoriei si istoriei umanitatii – incepand cu aproximativ 16.000 de ani in urma si pana acum 690 de ani. O lipsa de constanta se observa in ceea ce priveste dimensiunile desenelor: cele mai mici reprezentari au 24 de centimetri, dar figurina umana dominanta este inalta de 3 metri.
Revenind insa la „campia borcanelor” din Laos, se remarca faptul ca popularea umana in sine evoca epoca fierului, in vreme ce chiupurile sunt mult mai noi. In orice caz, chiar daca identitatea populatiei care le-a creat ramane deocamdata la fel de enigmatica pe cat e de spectaculoasa, nu exista dubii ca pe aceste locuri au trait comunitati definite prin calitati si traditii remarcabile.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii