Un oras-cetate fortificat, batand in ocru si gri, prins in menghina muntilor care par sa-l asfixieze. Cateva minarete se inalta in spatele zidurilor unde se aud de departe, din cand in cand, indemnurile preotilor musulmani la rugaciuni. Suntem in Harar, fortareata musulmana aflata in estul Etiopiei, o cetate mandra de istoria sa, izolata in spatiu si timp, intepenita in durata unei epoci ireale. Aici a locuit o perioada lunga de timp nefericitul poet si negustor de sclavi Arthur Rimbaud. Seara, in timp ce stelele urca pe cer, hienele coboara din munti, inconjurand orasul care si-a inchis portile.
Aceste inspaimantatoare creaturi scormonesc gunoaiele in cautarea unei bucati de carne stricata. Cei care ajung aici se simt incarcati de atmosfera unor vremuri de mult apuse, rememorate de „piata crestina”, in care e expusa o mare varietate de legume, fructe, poame, cereale, cafea etc. Vesmintele lucitoare ale femeilor amharas freamata in lumina soarelui, in timp ce pietonii si fac loc printre turmele de capre, magari si printre taxiurile trase de cai de talie mica: celebrii gharis.
Cetatea Harar a fost fondata in secolul al XII-lea, dar de-abia cu patru secole mai tarziu devine importanta din punct de vedere comercial, datorita cafelei de o excelenta calitate si datorita traficului de sclavi. In acea epoca devine si principalul centru de rebeliune musulman impotriva imparatilor copti. Pana in 1887, cand e cucerita de Ménélik al II-lea. Cei mai fideli martori ai acelor timpuri framantate au ramas zidurile inalte, excelent conservate, care inconjoara orasul si portile care deschid si inchid orasul, cunoscute sub numele de Choa, Sanga, Erer, Buda si Fallana.
Cel mai populat loc e cel deschis de Choa, cu strazi stramte, constituite intr-un labirint. Orasul populat de 37.000 de locuitori, are 99 de moschei. Incepand cu secolul al XIX-lea, minoritatile copte si catolice dispun de un templu ortodox si de o modesta biserica, construita in apropiere, in desert.
Locuitorii sunt foarte mandri de monumentele orasului, pe care le prezinta cu multa caldura turistilor. Cum ar fi, de pilda, Palatul Guvernatorilor Makonneu sau, asa-zisa casa a lui Rimbaud, care a trait 10 ani in Harar. Poetul nu a locuit de fapt in aceasta casa (nu se stie exact care a fost locuinta sa), dar Ministerul Culturii din Franta a decis sa o transforme intr-un muzeu dedicat lui.
In 1879, Rimbaud, la varsta de 25 de ani, paraseste Parisul pentru totdeauna, declarand ca va renunta sa mai scrie si sa se mai gandeasca la literatura. Si isi va tine cuvantul. Dupa plecarea din Franta, nu va mai scrie decat scrisori si o cronica pentru Societatea franceza de geografie. E animat de dorinta de a face avere, dar nepriceperea sa in afaceri ii va frange aripile.
DORIN MARAN
Comentarii