In periplul sau prin vechiul imperiu incas, conchistadorul si cronicarul Pedro Cieza de Leon descopera in spatiul sacru din cetatea Tihuanaco, monumente, temple si piramide impresionante. Tihuanaco e situat la sud-est de lacul Titicaca, la 3870 metri altitudine, in jurul caruia se intind pajisti populate de lame. La estul sitului se inalta un lant muntos, cel mai semet si impozant varf fiind Illimani, extrem de fertil, venerat si in zilele noastre. La o distanta relativ apropiata se afla vaile tropicale (yunga) unde se cultiva, printre altele, coca.
Cetatea Tihuanaco ce se intinde pe o suprafata de 10 kilometri patrati, avea in perioada sa de inflorire intre 30 si 60 de mii de locuitori devenind un mare centru ceremonial. O incinta sacra din piatra – Kalasasaya – in care se afla monoliti dispusi la intervale regulate, delimiteaza un spatiu sacru, prevazut cu numeroase temple. Remarcabile sunt piramida Akapana, monolitii Ponce si Bennet (dupa numele celor care i-au descoperit) si celebra Poarta a Soarelui.
Akapana e o piramida cu 7 terase, in fiecare unghi regasindu-se un monolit construit in acelasi stil cu cei din Kalasasaya. In varful piramidei se afla o curte in jurul careia sunt dispuse mici locuinte despre a caror utilizare nu se stie nimic. Mai jos de Akapana se afla un templu semi-subteran, ce contrasteaza cu piramida. In zidurile sale se afla inserate capete antropomorfe cu ochi patrati, de o expresivitate inspaimantatoare. Caracteristica cea mai remarcabila a piramidei o constituie sistemul de canalizare care traverseaza interiorul acesteia, prin care se scurgea apa de pe o terasa pe alta producand un efect de fantana. In cetate se afla un al doilea centru situat la o distanta de 1 kilometru, denumit Puma Punku. Aici se regasesc aceleasi elemente arhitecturale si aceeasi calitate a taierii blocurilor de piatra.
Poarta Soarelui e, incontestabil, monumentul cel mai impresionant din Tihuanaco. E taiata intr-un singur bloc de piatra, in varful caruia se afla un lintou decorat cu sculpturi in jurul unui personaj central care tine in fiecare mana un sceptru. Efigia zeului e inconjurata de o multime de „servitori” inaripati, pe jumatate inclinati spre el. Aceasta iconografie a fost comparata cu alte reprezentari arheologice dupa ce s-a cautat in documentele istorice si etnologice corespondentele stilistice si simbolice. Au fost astfel identificati zeul central, Tunupa, confundat cu Viracocha, varianta incasa.
Printre elementele semnificative se pot cita sceptrul care se termina printr-un sarpe bicefal, coroana si colierul, care reprezinta razele Soarelui. Legenda spune ca primii oameni traiau intr-o lume a tenebrelor pana cand marele creator Kon Tici Viracocha a zamislit Soarele si Ziua, Luna si stelele. Apoi a transformat oamenii in pietre pentru a-i pedepsi pentru faptul ca l-au batjocorit. Din aceste pietre a creat, insufletindu-le, o noua umanitate compusa din mai multe populatii. Imaginea acestui zeu a fost modificata de incasi care au incercat sa legitimeze originea lor solara facand apel la credintele seculare ale popoarelor de pe inaltele platouri.
DORIN MARAN
Comentarii